Semiotycon Balcanic: Sf. Constantin Brâncoveanu

Concepție artistică și realizare: Ardian Kycyku
Fișa semiotică a lucrării:

1. În locul capului tăiat al domnitorului C. Brâncoveanu este o mână în poziție de rugăciune. Mâna sugerează flacăra unei lumânări și / sau o peniță. Ideea principală: Nimic în afara rugăciunii, dacă este doar omenesc, nu dăinuie.
2. Capul tăiat al domnitorului C. Brâncoveanu este prins în piept, între două părți ale hainei care sugerează o carte mare deschisă – respect față de transformările culturale survenite de-a lungul domniei lui C. Brâncoveanu. Între cap și picioare se vede o trecere în formă de poartă deschisă. Ideea principală: orice expresie și dovadă a idealismului subînțelege un sacrificiu; orice sacrificiu este o poartă spre transcendent.
3. Două linii care se intersectează (a. între fruntea și nasul, b. între ochii domnitorului C. Brâncoveanu) formează o cruce discretă.
4. Din spate și din profil, lucrarea sugerează o lumânare arzând, topindu-se într-o formă personalizată, nu perfectă, ci vie.
5. Prima parte a soclului, privită de sus și din lateral, reprezintă inițialele numelui domnitorului C. B.

O demivorbă cu Ilona Spătaru - TV Moldova 1, 2 - Chișinău 2018


Tu [povestire]


Şirul corăbiilor imperiale parcurgea Mediterana. Pânzele semănau cu nişte nori astmatici. Era o zi calmă şi luminoasă şi nici bocetul fărâmiţat al păsărilor carnivore nu prezicea moartea cuiva, cu atât mai puţin moartea Împăratului. Încă nu se inventase binoclul. Dar auzul era la fel de lung ca şi privirea binoclului şi locuitorii din malul mării încremeniseră de gemetele misterioase ale valurilor ce aduceau ameninţări din Nevăzut.
Corăbiile imperiale se întorceau din ziua de naştere a unui rege străin. Împăratul îi dusese cadou o sclavă cu trei sâni şi o duzină de cai pur sânge. Regele străin nu se lăsase mai prejos. De-a lungul distracţiei ce durase o săptămână, fuseseră tăiaţi, prăjiţi şi preschimbaţi în fecale peste o mie de boi, două mii de găini grase, şi se goliseră peste douăzeci de mii de burdufuri cu vin roşu ca sângele. Împăratul şi regele străin se prăpădiseră de râs, luând vinul drept sânge de duşmani. Nu te puteai sătura de un asemenea sânge.

A Swan perspective

1. Istorie prin absență de imagini



Aceasta este frântura unei povești venite dintr-un spațiu aproape necunoscut, unde umanismul înca nu a fost înlocuit de turism. Se poate numi și un spațiu al frumuseții primordiale, deoarece frumusețea orașului albanez Pogradec – Enkelana pentru romani – aflat la 40°54′N 20°39′E, lângă faimoasa Calea Egnatia a antichității, care lega Roma de Constantinopol – nu are vârstă, nu se supune istoriei și rămâne neschimbată, sau crește, chiar după ce trecerea anilor deteriorează în om privirea de copil.

Acest gen de frumusețe nu doar menține într-un mod tainic prospețimea privirii, ci și împiedică sufletul să participe la profanarea lumii și a vieții.

În anul 1974, bunicul mi-a dăruit un monoclu folosit de tunarii străini care, de-a lungul Primului Război Mondial, se mutau ori în oraș, ori în dealul-cetate numit Kalá, unde acum zac osemintele soldaților a cel puțin trei armate din epoci diferite. Se pare că n-au tras cu tunurile niciodată; poate ceea ce au văzut din monocluri sau cu ochiul liber i-a încremenit. Frumusețea are un mod inaccesibil de a se ocroti. La plecare, soldații le-au făcut cadouri copiilor, dar nu arme, ci stilouri, hârtii nescrise, vederi, adrese, fotografii, tabachere și rar câte un aparat fotografic. Locuitorii acestui oraș mereu par a fi trăit într-un colț invizibil al istoriei, dar niciodată n-au furat lucrurile altora și nici nu și-au trădat țara primindu-i frumos pe străini chiar și când aceștia veneau să distrugă.

”Librorum”

Idea, graphics and cinematic realization by Ardian-Christian Kyçyku. All rights reserved.