”Casting sau Cortina nu mai separă nimic” - onLine


I.

 

O cameră spaţioasă, albă, cu o măsuţă rotundă şi cinci scaune de lemn împrejur. Pe scaune, în locuri vizibile, scrie: Regizorul, Actorul I, Actorul II, Actriţa, Dl. Nume Imposibil.

Pe un soi de tabel de restaurant, unul dintre membrii juriului pare să fi scris cu creta:

 

Casting pentru piesa care nu poate începe aşa. Pentru sănătatea tuturor, evitaţi consumul excesiv de nesimţire, cinism şi orgoliu maladiv. Bun venit, vă dorim succes!”

 

Deasupra măsuţei stă un acoperiş vechi, sprijinit pe patru bare de lungimi diferite. Una dintre bare imită Coloana Infinitului. Pe una dintre bare sunt desenaţi cu creta câţiva pomi înfloriţi.

Între măsuţă şi scenă sunt înşiruite câteva fotolii pentru spectatori.

Două ferestre înalte fără geam, ceşti de cafea, scrumiere, câteva afişe cu portretele actorilor. Un portret lipseşte. În centrul siluetei se poate citi: „De ce a venit cel care lipseşte?!”

Pe scenă, ca un covor, stă imaginea unui oraş plin de blocuri, ferestre de forme şi dimensiuni diferite, unele aprinse, altele întunecate. Acelaşi oraş, cu temeliile în sus şi vârfurile clădirilor în jos, se poate vedea ca prin ceaţă şi în spatele scenei. Imaginile oraşului sugerează o clepsidră, în centrul căreia se află camera de casting şi repetiţii.

 

Regizorul

Omul avea dreptate, deşi nu-i puteam da dreptate făţiş.

 

Actorul I

Cum adică? Nu dăm dreptate, dacă nu câştigăm nimic. Sau era altceva?

 

Regizorul

Adică „Piesa asta nu poate începe aşa!”

 

Actriţa

Şi chiar nu începe aşa.

 

Actorul I

Aşa cum?

 

Regizorul

Cum şi-a imaginat autorul.

 

Actorul II

Iar autorul, citez, „n-a fost chiar un ratat, doar că nu face diferenţa dintre turism şi exil. Or fi trăit el în toate ţările planetei, dar prin moartea întâia n-a trecut”.

 

Actriţa

Superb spus.

 

Regizorul

Bagă şi un absolut, că aduce noroc.

 

Actriţa

Poftim?

 

Actorul I

Absolut superb spus.

 

Actriţa

Dar dacă piesa asta nu poate începe aşa, ci aşa, regizorul va fi altul. La asta v-aţi gândit?

 

Regizorul

Omul avea dreptate, dar n-a spus cum să înceapă piesa. A insistat doar că „nu poate începe aşa”.

 

Actorul I

Deja m-am plictisit. Aş renunţa.

 

Actriţa

Subscriu.

 

Regizorul

Da, tu doar subscrii. Nu poţi suscrie. (Râde).

 

Actriţa

Văd că te-a cam virusat exilantul.

 

Regizorul

Şi nu mi-e jenă, să ştii. Mereu am fost deschis, n-am pierdut ocazia să iau de la alţii ce mi se pare mai plastic, mai definitoriu.

 

Actorul I

Dar tot n-am înţeles ce ne-a mâncat în cur să facem o piesă despre exil. Ce ne trebuie nouă exilul?! Ce, s-au sfârşit crimele cumplite, preacurviile, trădările, comploturile etc., ca să ne ocupăm de exil?! Sau or fi murit scriitorii şi actorii exilaţi (Surâde).

 

Regizorul

Motivul principal e legat chiar de cur, şi chiar de curul vostru. Vreţi să fiu mai clar?

 

Actorul I

Chiar te rog.

 

Regizorul

Exilul este mereu la modă, stimate. Ca şi moartea. Toate se duc pe apa sâmbetei, exilul rămâne. Omul ţi-a spus-o clar: „Fiecare trăieşte azi în patria altuia”.

 

Actorul II

Măcar să fi avut şi noi o patrie. Dar avem un haos mai mare decât lumea, în schimb.

 

Regizorul

Pentru că alţii trăiesc în patria noastră.

 

Actriţa

Unul dintre ei e chiar omul.

 

Regizorul

Omul e omul meu deja. E viitorul acestei piese, iar această piesă ne aduce fonduri, adică singurele fonduri nerambursabile din aceşti zece ani, sper că n-aţi uitat. Iar noi, în lipsa acestor fonduri, nu prea vom avea chiloţi în cur. Nu prea ştiu să fi rămas vreo activitate colaterală în care să nu ne fi reprofilat până acum. Cine nu s-a săturat să facă reclame la medicamente, la margarină, la vaselină, la prezervativ, la tampoane, la asigurări… şi cine n-a fost bufonul vreunei nunţi sau botez sau înmormântări şi aşa mai departe, adică tot acolo, să scuipe în gura mea. (Deschide gura şi se plimbă în faţa fiecăruia). Ce s-a ales cu visele noastre, fraţilor?

 

Actriţa

Eu nu sunt frate.

 

Regizorul

Surorilor.

 

Actorii

Eu nu sunt soră!

 

Regizorul

Dar n-am înţeles ce vă deranjează la exil. În exil suntem sau nu. Piesa va avea succes sau nu. Spectatorii, cel puţin la premieră, se vor simţi bine sau nu. Deci, treaba merge brici, hai la treabă!

 

Actorul II

De fapt… dacă stau bine şi mă gândesc…

 

Regizorul

Nu să stai bine şi să te gândeşti, ci să stai oricum şi să te gândeşti bine!

 

Actorul II

 … vroiam să spun că nici autorul n-a cunoscut exilul.

 

Regizorul

Păi, vezi… Şi dacă el habar n-are ce înseamnă exil, iar noi am dat de un exilant de excepţie, ca să zic aşa, ce ne opreşte să scoatem din mizeria asta de text o capodoperă, care mai e şi plătită regeşte?!

 

Actriţa

Chiar nimic.

 

Actorul I

Chiar nimic?! Dar dacă omul nu mai apare pe aici?

 

Regizorul

Ba apare. Nu ştiţi ce tărie de caracter au exilanţii.

 

Actorul I

Mă laşi? Cum poate avea tărie de caracter un individ trecut prin toate mecanismele supravieţuirii. Poţi să-l suspectezi că are noroc, bani, viclenie şi tot ce vrei, chiar şi caracter, dar tărie…

 

Actorul II

De ce te miri?! Poate avea tărie în vene.

(...)


* Coperta - după o lucrare semnată Iulia Enkelana

Textul