tag:blogger.com,1999:blog-21944857414346813392024-03-05T10:52:00.551-08:00Ardian-Christian KuciukUn trib glorios și muribund, Anul în care s-a inventat lebăda, Dulcea taină a nebuniei, Asediu, Ex, Epocalipsa, Exodul sufleurilor, Tiparnița, A bridge... #ardiankyçyku #ardiankuciuk #paralleliterature #cinema Unknownnoreply@blogger.comBlogger206125tag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-45298722542996893122024-03-05T10:47:00.000-08:002024-03-05T10:51:29.952-08:00I learned the word ‘birth, THE DAY OF FAREWELL
13. I encountered deeply ingrained issues.
I had been talking to myself for who knows how long, and with each uttered
word, I learned new ones. I learned the word ‘birth,’ the word ‘issue,’ the
phrase ‘deeply ingrained,’ the word ‘speak,’ the word ‘perhaps,’ the phrase
‘for how long,’ the phrase ‘to oneself,’ the conjunction ‘and,’ the word
‘conjunction,’ Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-26591975254510363272024-02-13T07:22:00.000-08:002024-02-13T07:28:00.650-08:00Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări [onLine] Este o
onoare pentru literatura noastră că acest roman total, de o anvergură
marqueziană, există în limba română. Dacă în romanul „Un veac de singurătate”
este descrisă viaţa unei familii latino-americane în decursul unui secol, în
epopeea care se lansează astăzi, fără a fi vorba de o replică, este descrisă
multiplu viaţa Balkaniei de-a lungul unui mileniu. Vasile
Andru,
Bookfest Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-89893326971663538022024-01-30T11:56:00.000-08:002024-02-26T06:23:36.330-08:00Ca sub cerÎn joc / în viață:MARTORUL – pseudonimul unui băiatde la vârsta de 13 ani până puțin după moarte Vocile lor se auzeau
ca sub apă. Ni-i imaginam închiși în balonașe oarecum de săpun, sau aidoma
celor care reprezintă visele în desene, și zâmbeam.
Zâmbetele noastre
dispăreau tot ca niște balonașe, dar greu să le observe cineva. Ani de-a
rândul, niciunul dintre ei n-avusese curiozitatea Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-47744128822647592902024-01-23T08:48:00.000-08:002024-01-23T08:48:52.607-08:00Ars caninaUn câine vagabond –
din tagma celor pe care lozincile tranziției și lumea începuseră să-i numească
”comunitari” – înnebunit de foame, sau sălbăticit de plictis, sări ieri seara
din neant și din spate, în amurg, și încercă să mă sfâșie. Am crezut că e
gheara Morții, dar am ieșit repede din metafore, când unul dintre dinții săi
m-a zgâriat undeva pe umăr și a alunecat cu viteza unui bisturiu. NorocUnknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-60752397767008771062024-01-18T07:11:00.000-08:002024-01-26T01:56:55.568-08:00Desființarea neputințelor sau precizie în loc de empatie [fragment]C u p r i n s
De la destin şi
marionete spre un destin al marionetelor și marionete ale destinului
Simbolul ca instrument
de graniţă
Impersona
Eficiența ca sfârșit al
experienței
Între ne-uman și inuman
Imitas imitatum
Un alt spațiu gol &Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-74617178792562864882024-01-18T06:53:00.000-08:002024-01-18T06:53:38.956-08:00Restul e teatru [Poveste de filmat / Film de povestit] Restul e teatru [The rest is theater]
[Poveste de filmat / Film de povestit]
Synopsis: În partea medievală a unui oraș din Balcani sunt întinerite păpușile turnului cu ceas. Aceasta se întâmplă foarte rar. Ivi, un băiețel de 8 ani, este martorul unor întâmplări greu de explicat, se îndrăgostește de o prințesă și visează să devină personaj.Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-359341186986930602023-09-20T07:11:00.005-07:002023-12-11T06:37:41.379-08:00ParelleLiterature - a short presentationUnknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-73139216667183502942023-09-11T10:07:00.002-07:002023-09-11T10:10:18.731-07:00Ojo / Sy / Ochi [ES] Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-76884315076041854772023-09-11T10:05:00.002-07:002023-09-11T10:05:54.794-07:00Cuentos invisibles / Povestiri nevăzute [ES] Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-78758554534995321992023-09-11T02:55:00.007-07:002023-09-11T02:55:43.055-07:00 Como bajo cielo
Sus voces se oían como bajo agua. Las imaginábamos como dentro de
burbujas como las de jabón, o también aquellas que presentan los sueños en
dibujos, y sonreíamos. Nuestras sonrisas se alejaban igual que burbujas, pero
estaba difícil de decir que había alguien que les prestaba atención. Por años
sucesivos, ninguno de ellos manifestó la curiosidad y tampoco se tomó la
molestia de traducir Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-88760090695993044982023-09-11T02:53:00.002-07:002023-09-11T02:56:01.741-07:00Codex Venetianus Tía Petra sabía que no iban a hundirse en la mar y que no
iban a entrar a ciegas, con el cono del avión, en algún antiguo edificio. No tenía escuela, y tampoco hacia
parte en la horda de aquellos viejos que se pavonean porque tienen la escuela
de la vida. De su vida muy pobre, de una empleada sin trabajo y dedicada a su
familia, le había quedado solo el olfato preciso hacia la muerte, Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-10481922961873701222023-09-11T02:36:00.004-07:002023-09-11T02:36:49.455-07:00Tú La fila de los
barcos imperiales recorría el Mediterráneo. Las velas parecían nubes mojadas.
Era un día limpio y lleno de luz, y ni el menudo grito de los pájaros rapaces
no predecía la muerte de alguien, tampoco la del Emperador. Pero, la escucha
estaba tan larga como la vista con el catalejo, y los habitantes de la costa se
habían aturdido de los gritos atareados y misteriosos de las olasUnknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-88632390469975735972023-09-11T02:33:00.005-07:002023-09-11T02:34:26.081-07:00 La sonrisa que no pasará
Nos hemos desarraigado de una tierra; la tierra
se ha arrancado de nosotros.
En nuestro lugar y en lugar de la tierra,
se quedan heridas y las heridas sangran, y la sangre no fue vista por
ninguno, muchos la lloraron, menos se rieron de ella
Hemos tenido paciencia.
Con heridas y sin tierra hemos
errado por los caminos del mundo para encontrar un paisito lo menos extranjero, y lo Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-77551639754038997922023-08-17T11:42:00.006-07:002023-08-17T11:46:27.252-07:00Hârtii nemâncateExistă oameni care au
supravieţuit hrănindu-se cu hârtie. Există chiar scriitori care mănâncă hârtie.
Precursorul acestora este acel călugăr anonim care, cu mâna dreaptă scria, iar
cu stânga mânca. Se spune că, într-o dimineaţă revelatorie, şi-a dat seama că
mâncase tot ce scrisese. Oare ce s-o fi întâmplat în organismul său? Ce să fi
însemnat pentru el actul scrisului, scriitorul, nemurirea şi Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-37319841143822357902023-08-17T11:22:00.004-07:002023-08-17T11:22:31.706-07:00The Uneaten Pages Some people have survived by eating paper.
Even authors have to eat paper sometimes. Their predecessor must have been that
anonymous monk who used to write with his right hand and eat with his left
hand. They say that one prophetic morning he realized he had eaten everything
he had written. What had really happened inside his body? For the monk, what
was the meaning of the act of writing, Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-8847152727394207752023-07-07T04:45:00.005-07:002023-07-07T07:02:10.859-07:00Propriul geamănPoate așa se exprimă fabrica
analfabeților ficționali, se gândi
Shorti. Și ți-a amintit ca într-un film rupt pe alocuri, fără răutate sau
cinism, pe unii dintre angajatorii tăi din trecut. I-ai revăzut cum se
zvârcoleau ca să nu-ți dea banul care nu le aparținea. Mai rău îți părea de cei
care, știind că abia respiri, îți stau alături zi și noapte, cu sfaturi, cu
planuri, cu regrete și tirade Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-53486519208291368332023-06-17T04:26:00.004-07:002023-06-17T06:47:15.560-07:00Vox - poveste de filmat / film de povestit Anii ’80: în
Tirana devastată de caniculă, cu puțin înainte de lăsarea asfințitului, într-un
vechi cartier – periferic după faimă, dar central după distanța de la Turnul cu
Ceas, Palatul Culturii, Opera și Biblioteca Națională, Teatrul Popular și
altele – vine căruța cu înghețată.
Copiii își
părăsesc rapid jocurile și aleargă spre blocul numit al Geologilor, se înșiră sub balcoane și Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-77396045411057943052023-06-01T13:11:00.005-07:002023-06-08T12:54:27.650-07:00Coautorul - Poezii frânte / din Mărturiile unui scriitor de literatură paralelă"E liniște sau doar nu contezi. Trecuse de miezul nopții și de jumătatea
vieții." Astfel încep mărturiile unui scriitor de literatură paralelă,
cum se consideră cel care a publicat peste cincizeci de cărți și de mult
trăiește într-un colț al memoriei cotidiene.
Invitat la Debrecen ca să scrie
scenariul unui film, cel poreclit și "Mortul nedrept de norocos" mai face o călătorie
spre Salonul Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-50213313238934439572023-04-21T06:23:00.004-07:002023-05-17T00:18:42.293-07:00Romanzi allo spechio / Romane în oglindă Due romanzi allo specchio, ovvero la dittatura di tipo ideologico ("L'anno in cui fu inventato il cigno", 1996, dal romeno) versus una dittatura che si può chiamare "del destino" ("I fiumi del Sahara", 1990, dal albanese). Tra due specchi, un vicolo dove il protagonista, un essere umano che non ha nome ma non è un numero, si perde e si ritrova passo dopo passo.Salone Internazionale del Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-10190521407559141642023-04-03T07:22:00.006-07:002023-04-03T07:41:27.009-07:00 Exodul sufleurilor - stereodramăSpectacol-lecturăPregătirea textului pentru scenă: Iulia EnkelanaCu: István Téglás VO: Natalia Cebanu Filmare: Mihai Smeu Casa Kerim din București All rights reserved www.asociatiahearth.ro Video: Ardian-Christian KuciukUnknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-4772284778348455182023-03-17T01:35:00.001-07:002023-03-17T01:35:11.749-07:00După unele socoteli tainice...PLUMBUITUL: Căderea Zidului m-a găsit cu altă poreclă. Plumbuitul.
Fusesem angajat de ceva vreme la Tipografia noastră veche. Îi fusese luată cu
forța unui burghez care le bea sângele muncitorilor, plătindu-i
puțin și otrăvindu-i mult cu plumbul literelor. Dușmanul poporului fusese
închis și deportat cu toată familia nu pentru că tipărise invitații de nuntă,
albume Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-90896335116147846622023-03-04T07:15:00.002-08:002023-03-04T07:15:38.729-08:00Cârligul Cei care avuseseră bunătatea sau timpul de prisos să-i facă slujba funerară,
să-i plătească popasul la morgă, preotul, tâmplarii, groparii şi maşina ce i-a
dus trupul de la orfelinat la cimitir erau, într-un fel, gemeni ai lui. Gemeni
de mame, sexe şi confesiuni diferite. Singura deosebire era că ei, cu toţii,
aveau nume sau porecle, aduse din patrie, sau căpătate după vreo chestie
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-78334620362849768212023-02-23T04:14:00.006-08:002023-03-17T01:47:28.643-07:00PAS - Poveste de filmat / Film de povestit Synopsis
Legenda încă vie a cinematografiei mondiale, A. B., ajuns
la o vârstă venerabilă, o așteaptă în singurătate pe Doamna cu Coasă, știind că
Dânsa, de obicei, nu așteaptă pe nimeni. La câteva ore înainte de a-și serba
ziua de naștere, A. B. primește din Balcani un scenariu misterios și propunerea
să mai facă un film. Între timp, un confrate mai în vârstă – care l-a invidiat
Unknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-25881692623869364712022-12-31T04:20:00.008-08:002023-03-17T01:36:29.469-07:00Să stricăm niște ceasuri...”Uită-te și singur: vorbesc lacrimile vreodată? Sunt cuvinte oftările, gemetele, altele? Să fie clar: cu muțenie n-am în vedere necuvântătoarele... Vezi?!Ah, mă aprinsei eu. Acum înțeleg de ce Profetul Isaia a vrut să le vorbească necuvântătoarelor…- Ai citit Vechiul Testament, se miră Marele Actor.Oarecum, i-am răspuns. Nu puteam să-i mărturisesc că mă apucasem de citit ca să nu stau degeaba. ÎnUnknownnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2194485741434681339.post-45442170796277661482022-12-28T04:51:00.008-08:002023-02-27T22:38:29.055-08:00Tabla înmulțiriiCartea mea de matematică a murit.Ştiţi de ce?Pentru că avea prea multe probleme.Frumy la 10 ani
Nimeni nu spălase până atunci
cadavrul vreunui poet. Poetul îşi dăduse duhul ca în glumă, într-un soi de
râgâit copilăresc, de ai fi zis că sufletul vine din ţărână şi nu se pogoară
din ceruri. Cu puţin noroc sau nenoroc, ar fi împlinit optzeci de ani. În camera
din vârful turnului se aflase doar Unknownnoreply@blogger.com