Şirul corăbiilor imperiale parcurgea
Mediterana. Pânzele semănau cu nişte nori astmatici. Era o zi calmă şi
luminoasă şi nici bocetul fărâmiţat al păsărilor carnivore nu prezicea moartea
cuiva, cu atât mai puţin moartea Împăratului. Încă nu se inventase binoclul.
Dar auzul era la fel de lung ca şi privirea binoclului şi locuitorii din malul
mării încremeniseră de gemetele misterioase ale valurilor ce aduceau ameninţări
din Nevăzut.
Corăbiile imperiale se întorceau din
ziua de naştere a unui rege străin. Împăratul îi dusese cadou o sclavă cu trei
sâni şi o duzină de cai pur sânge. Regele străin nu se lăsase mai prejos. De-a
lungul distracţiei ce durase o săptămână, fuseseră tăiaţi, prăjiţi şi
preschimbaţi în fecale peste o mie de boi, două mii de găini grase, şi se
goliseră peste douăzeci de mii de burdufuri cu vin roşu ca sângele. Împăratul
şi regele străin se prăpădiseră de râs, luând vinul drept sânge de duşmani. Nu
te puteai sătura de un asemenea sânge.