Persoanele
NONA – 57 ani, nevăzătoare, singură, confecționează bețe de mâncare chinezească
MONA – 25 ani, balerină, își completează veniturile dansând prin nunți, botezuri și zile de naștere. Uneori, când o prietenă este bolnavă, Mona o înlocuiește și joacă rolul uneia dintre ursitoare
ANDY – 23 ani, șomer, fără studii superioare
Notă: Uneori, privit de ceilalți, chipul Nonei pare blurat.
*
I. EXT. BUCUREȘTIUL VECHI – ZI. TOAMNĂ.
Imagini ale unor clădiri vechi, interioare, curți, blazoane din București. Chipuri de statui și fragmente de basoreliefuri.
VO / Naratorul:
Suntem la București. Există și clădiri cu mult mai înalte decât acestea, cu mult mai pline de oameni. Dar cu mult mai puține fantome.
Apar de jos în sus ferestrele mai multor blocuri din anii 70-80, foarte înalte. Unele ferestre sunt deschise. Câțiva bărbați grași, în maiouri, fumează, scoțând afară doar mâinile, nasurile, câte un ochi, câte o barbă, și fum.
O bătrânică cu părul alb și îngrijit privește curioasă spre strada.
Pe o bancă doarme un vagabond îmbrăcat într-o veche uniformă militară.
VO, Naratorul:
Nu se știe cât de jos poate cădea omul la asemenea înălțimi. Nu este o greșeală: am zis la asemenea înălțimi, nu de la...
Dintr-o fereastră se vede o oglindă pătrată. În oglindă apare chipul Nonei, fără ochelari negri sau de vedere.
Se lasă brusc întunericul. Mâna Nonei, cu degete delicate și unghii vopsite în roșu cu picături negre (ca niște buburuze) arată încet de la stânga la dreapta și se oprește în fața oglinzii.
NONA
Aici e ibricul de cafea... aici borcanul cu cafea... aici lingurița de cafea... aici borcanul cu zahăr brun... poate doar vopsit, dar brun... aici aragazul... aici chibriturile... aici fereastra de unde nu se vede niciun munte... niciun alt bloc... iar aici este oglinda... unde trebuie să fiu eu... (Zâmbește) Nu vezi nimic, nu?
Nona începe să se aranjeze în fața oglinzii.
Între timp, pe vârful degetelor, în casă intră Mona și Andy. Mona se oprește între Nona și oglindă.
ANDY (în șoaptă)
Să nu facă vreun infarct, fată...
Nona se piaptănă în liniște, apoi se rujează.
NONA
E un om viu în casă... Dacă a venit să mă fure, îm pare foarte rău... Că sunt atât de săracă, încât nu-i rămâne decât să mă omoare. Să mă taie, că n-a găsit nimic de furat... Că de altele, mă rog, nu sunt bună... De ce să violezi o femeie care nu te vede, de pildă... Că violatorii într-adevăr nu vor să fie prinși, dar nu gustă nimic, dacă victima nu îi vede...
Mona zâmbește și o ia încet de degete.
MONA
Suntem doi vii, nu unul...
NONA
Mona, draga mea... E valabil și pentru voi ce am zis...
MONA
El e Andy, prietenul meu...
NONA
Pot să-l pipăi?
MONA
Depinde unde.
NONA
Dimensiunile nu contează, vorba vine. În văzul meu totul capătă dimensiuni mincinoase. Cică și dragostea funcționează la fel. Stau și mă întreb: dragostea e oarbă ca mine, sau doar se preface?!
ANDY
Săru-mâna, doamna Nona...
NONA
Salut, Andy. Scuză-mă că nu te-am văzut din prima... Beți o cafea?
MONA
O fac eu?
NONA
Poate Andy vrea să bea o cafea făcută de o oarbă...
ANDY
De fapt... (Monei, în șoaptă) E deșteaptă de speriat fata. Știe și să ghicească?
NONA
La ce vrei tu, Andy dragă, să ți se ghicească? (În sine)End-y s-or pronunța, ca la the end? De ce vreți voi să vedeți ceea ce încă nu s-a făcut văzut, Dumnezeu știe... (Către Andy) Câți ani ai zis că ai?
ANDY
23. Auzi și gândurile? Ne putem tutui, nu?
NONA
Doar când sunt șoptite. Mă rog...
MONA
Andy vrea să-și facă un tatuaj.
NONA
Pe ce temă?
MONA
Ți se pare normală treaba asta?!
NONA
Pe ce suprafață?
ANDY
Pe tot corpul. Un meseriaș mi-a punctat deja pielea...
NONA
Ești din ăla nepăros? Câte puncte ți-a făcut?
ANDY
Se rezolvă părul. Bag o epilaiare pe viață și...
NONA
Înțeleg. Dar nu cred că pentru asta ați venit, nu?
MONA
A, nu, dragă. Am venit ca să te prezint lui Andy. Ești cea mai bună prietenă a mea. Și dacă tot dezbăteam noi pe tema tatuajului, am zis să...
ANDY
Sper că nu mă-nțelegeți greșit, da... E un tatuaj extrem de personalizat. Toată povestea mea și a neamului meu va fi pusă acolo...
NONA
Pe pielea ta. Păi, n-ai trăit o dată pe pielea ta toate astea?
ANDY
Nu pe toate. Acuma... eu le-am trăit, dar nu le-au trăit ceilanți... Înțelegi ce vreau să spun...
NONA
Ceilanți au și ei dreptul să trăiască pe pielea altora...
MONA
N-are talent la scris, Andyșor al meu. Altfel ar fi scris un best-seller. Dacă ai ști prin ce a trecut micuțul ăsta...
ANDY
Corect.
NONA
Ei, acum pielea costă mai puțin decât orice capodoperă... Mă rog... Faci tu cafeaua, sau o fac eu?
ANDY
Dumneavoastră, vă rog…
NONA
Să mă treci și pe mine într-un colt al pielii, da? Dar nu în vreo gaură…
MONA (râzând)
Voi avea grijă personal de asta. Cum să te reprezinte?
NONA
Cum mă vede el. Dacă contează părerea mea, mă poate reprezenta simplu. Două găuri negre pe fond alb, sau două găuri albe pe fond închis. Fond, nu fund, da?
ANDY
Tare de tot! Voi poate glumiți, dar…
Se lasă întunericul. Imaginea se transformă în negativ de film (Invert)
II. INT. CAMERA NONEI – NOAPTE.
Mona stă întinsă pe canapeaua Nonei, iar Nona lucrează la două bețe de mâncare chinezească.
NONA
A fost crunt, vasăzică.
MONA
Cumplit. Chiar am regretat că trebuie să-i mint pe sărmanii ăia. Mai ales pe bebeluș. Se uita la mine de jurai că mă crede. Și te vei face om mare, îi cântam eu, și-ți vei găsi sufletul-pereche, și vei avea un serviciu minunat, și lumea te va admira și dușmăni, dar tu... Știi tu cum sună chestiile alea spuse de ursitoare...
NONA
Ceva am auzit... Mi-au cântat și mie, îți dai seama. Când oamenii sunt disperați, încep să creadă în propriile poezioare... (Fredonează) Stelele-au cântat / Soarele a șoptit / Luna frumos a murmurat... Minune mare noi astazi-am aflat! Nu?
MONA
Luna în noapte ne-a deschis dulcea cărare / Soarele ne-a încălzit mereu la drumul mare / Pe praful de stele umblarăm călare...
NONA
Parcă le aud și acum... Ce s-or fi ales de ursitoarele mele, că de mine văz ce s-a ales...
MONA
Dar nu toate firmele sunt la fel, să știi. (Cu vocea patetică a unei reclame) La o firmă care se respectă, textele ursitoarelor au în mod obligatoriu: rima împerecheată, ritm, o poveste. Iar ursitoarele au nume, sau reprezintă un astru ceresc...
NONA
De rime suntem până în gât, mă rog, chiar și prenumele noastre rimeză... Poate de-aia se dezmembrează lumea asta, că folosește rimele toți artiștii. Pentru noi ceilanți nu rămâne decât numerele... (...)