Synopsis
Dincolo de orice aroganță intelectuală, morbiditate,
teribilism sau optimism ieftin, să ne amintim din când în când că bule scot în
general cei care se îneacă.
Autorul
Acest studiu se concentrează asupra câtorva aspecte ale mecanismelor de mediatizare a literaturilor estice[1] după căderea de iure a Cortinei de Fier. Intenționând să se integreze valorilor impuse de canonul occidental (un ansamblu de reguli, restrictive pentru literatura autentică și nefiresc de permisive pentru restul acesteia) – și ca formă de (auto)negare a îndelungatului răstimp petrecut sub dictatul realismului socialist – partea ”vizibilă” sau mainstream a literaturilor estice, în numai trei decenii iese din Sistemul de semne propriu literaturii și adoptă o perspectivă tematică și stilistică ce pare să garanteze universalitatea. Un context tinde cu orice preț să devină tradiție, ca să nu spunem posteritate, simultan cu desființarea tradițiilor.[2] De fapt, ne aflăm într-un proces cu aproape nimic spiritual sau literar de reprofilare, care folosește orice mijloace pentru a devia toată atenția posibilă a cititorilor spre criteriul vânzării și a vizibilității publice, și eventual a o ține ostatică. Celebritatea este intenționat confundată cu valoarea intrinsecă a cărților, dovedind încă o dată că o libertatea asimilată doar la nivel mediatic și prezentată drept acces la inovații și oferte culturale vizionare, în realitate trunchiază libertatea (nu numai pe cea de expresie), uniformizează structural și ideatic stilurile, extinde teme auxiliare în detrimentul celor indispensabile și se transformă simultan în cenzură și în indiferență față de spiritualitate.