[1.25 min. about exile and not only for, with some kind of subtitles]
Showing posts with label EN. Show all posts
Showing posts with label EN. Show all posts
Anagnorisis / ἀναγνώρισις
RO: Anagnorisis este momentul de recunoaștere bruscă dint-o operă (în special tragedie) când un personaj: descoperă un adevăr esențial; realizează identitatea reală a cuiva (sau propria identitate); înțelege adevărata natură a situației în care se află. Este un punct de cotitură cognitiv și emoțional, care schimbă cursul acțiunii.
SQ: Anagnorisis – Përfaqëson çastin e njohjes së papritur në një vepër letrare (sidomos në tragjedi), kur një personazh: zbulon një të vërtetë thelbësore; kupton se kush është me të vërtetë dikush (ose kush është ai vetë); kupton natyrën e vërtetë të situatës së tij. Është një pikë kthese e fuqishme që ndryshon kuptimin e personazhit dhe shpesh rrjedhën e veprimit.
EN: Anagnorisis – It refers to the moment of sudden recognition in a literary work (especially tragedy) when a character: discovers an essential truth; realizes who someone truly is (or who they themselves are); understands the true nature of their situation. This is a powerful turning point that changes the character’s understanding and often the course of the action.
"Parallel literature" - a conversation
Interviewed by Arta Marku Qëndro
– ‘I need to tell a story. It's an obsession. Each story is a seed inside of me that starts to grow and grow, like a tumor, and I have to deal with it sooner or later.’ This is how Isabel Allende replies when asked why she writes. I think it is the kind of answer that can be given by all writers. Everything must start from the need to tell a story. But this one here is an irrational terrain, so let’s start the conversation from a clearer and more easily explicable space: your beginnings as a writer. Because there must be a moment that you discovered this inner need. How would you describe the moment of discovering a writer in yourself - the moment you realized the need to tell a story?
Before it is a need, it is an almost a childish desire, but not to amaze anyone. It's like an invitation to discover, eyes closed, together with someone (whom you often neither know, nor see, nor will ever meet) things that are extremely vivid and yet invisible, neglected for entirely ordinary or even unjust reasons. I have started writing very early, but I always distinguish the winter of 1985 in Poradec[1]. That setting reminds me of a beautiful death, which seemed to surpass even life itself in many ways. Looking through the eyes of experience, it seems to me that the events that insist on being narrated are those whose ‘longevity’ in the memory is not guaranteed. This also awakens a compassion without which literature cannot live a very long life. (...)
Ex - roman de dragoste & conspirație
Ex - Roman de dragoste & conspiraţie
Povestea uluitoare a unui gropar balcanic, un individ ce are parte de un miracol mai puţin reperat de literatură sau de presă. Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit, a unui craniu şi a prieteniei oferite de doi tineri care se luptă, fiecare în felul său, cu ciudăţeniile tranziţiei. Inedit nu doar prin limbaj şi umor, ci şi printr-o viziune blândă asupra chinurilor cotidiene şi asupra acelui străvechi „război” – vizibil, crunt sau subteran – dus dintre generaţii, acest roman de dragoste & conspiraţie dezvăluie câteva adevăruri şocante despre schimburi stranii realizate între generaţii de oameni care, din punct de vedere a mentalităţii şi al simţirii, se exclud reciproc. Schimburile de acest gen ascund, în esenţă, un joc, sau, mai bine zis: JOCUL, pe care Omul l-a neglijat, până nu mai ştie să joace decât cu propria-i soartă, dar şi singura şansă a speciei de a supravieţui.
Ex – novel with love & conspiracy
The astonishing story of a Balkan gravedigger, a man who experiences a
miracle rarely captured in literature or the media. His life changes after an
ordinary dream, a skull, and a friendship offered by two young people, each
struggling in their own way with the unpredictability of existence.
Unconventional not only in language and humor, but also through its gentle
perspective on everyday suffering and on that ancient ‘war’ – visible, harsh,
or underground – waged between generations and beyond, this novel of love &
conspiracy reveals certain realities hidden beneath the strange, tacit
agreements made between generations of people who, in terms of mentality and
emotion, mutually exclude one another. These kinds of exchanges ultimately
conceal a game – or rather, the GAME – that humanity has
neglected to the point where it no longer knows how to play (with itself)
except with its own fate; and yet, this may be the species’ only chance at
survival.
www.ardiankycyku.info
Si nën qiell / Ca sub cer / Like under the Sky – fragment
Rrëfilm
nga A.-Ch. Kyçyku
În rolul Martorului (VO): Ligoraq Riza
[RO]
Poemele sunau cam în felul
următor:
O ţigară fără filtru / o cafea cu
zahăr / un ceeeai /
Un măr / două curmale / o pagină
de matematică /
Zece leka vechi / cinci leka noi
/ un doolaar /
Trei cărţi subţiri / două cărţi
groase / nu contează autoru' acu' /
O peniţă / o călimară / un stilou
/ o bomboană /
O insignă / douăzeci bucăţi
timbre / câinele bălan / canarul portocaliu /
Binoclul c-un ochi, monoclul cu
două lentile, pana albastră, o plimbare cu barca /
Două vârfuri de peniţă / tricoul
verde / o pensulă / un caiet de desen
Inelul de argint / două
lănţișoare / trei perechi de cercei / cravata cu steluţe /
Patru inele de aur / două
ghiuluri cu pietre scumpe / unul cu cap de vultur /
Unul cu cap de șarpe / un sandviș / sandviș / două măsline / o cană / opt farfurii /
Ca sub cer [short film]
.jpg)
… că iubirile veneau și se duceau.
Căci trecuseră cine știe câţi ani, câte invitaţii, câte strigăte, câte bocete, câţi oameni, câte filme, câte pierderi de speranţe, și neputinţa noastră de a ne sătura unul de celălalt se putea explica inclusiv știinţific, vasăzică:
Ori dispreţ, ură inexplicabilă și răzbunare faţă de ei,
Ori boală insuficient cercetată și, implicit, fără leac, sau mai rău: incurabilă,
Ori dragoste nebună faţă de noi înșine,
Ori moarte,
Ori altceva care nu găsește răspuns.
Noi ne-am adus încă o dată aminte, fără a ne lua privirile unul de la altul, că nu se știa unde ne aveam trupurile și dacă le mai aveam undeva; ne-am amintit cu un dor necunoscut și cu o duioșie dincolo de vârstă, de începuturile acelei întâmplări și de cele mai sensibile versuri ale acelui poem. / Ca sub cer
Căci trecuseră cine știe câţi ani, câte invitaţii, câte strigăte, câte bocete, câţi oameni, câte filme, câte pierderi de speranţe, și neputinţa noastră de a ne sătura unul de celălalt se putea explica inclusiv știinţific, vasăzică:
Ori dispreţ, ură inexplicabilă și răzbunare faţă de ei,
Ori boală insuficient cercetată și, implicit, fără leac, sau mai rău: incurabilă,
Ori dragoste nebună faţă de noi înșine,
Ori moarte,
Ori altceva care nu găsește răspuns.
Noi ne-am adus încă o dată aminte, fără a ne lua privirile unul de la altul, că nu se știa unde ne aveam trupurile și dacă le mai aveam undeva; ne-am amintit cu un dor necunoscut și cu o duioșie dincolo de vârstă, de începuturile acelei întâmplări și de cele mai sensibile versuri ale acelui poem. / Ca sub cer
*
[EN] ... that love came and went.
For who knew how many years had passed by, how many invitations, how many cries, how many wailings, how many people, how many films, how many losses of hope, and our inability to tire of each other could be explained scientifically even:
Either disdain, unexplainable hatred, and revenge against them,
Or an understudied disease, and implicitly, without a cure, or worse: incurable,
Or mad love for ourselves,
Or death,
Or something else that can’t find an answer.
We remembered once more, without taking our eyes off each other, for we didn’t know where our bodies were or if we still had them somewhere; we remembered with an unknown longing/yearning, and with a tenderness beyond age, of the beginnings of that story, and of the most sensitive verses of that poem. / Like under the sky [Translated by Monica Vișovan]
For who knew how many years had passed by, how many invitations, how many cries, how many wailings, how many people, how many films, how many losses of hope, and our inability to tire of each other could be explained scientifically even:
Either disdain, unexplainable hatred, and revenge against them,
Or an understudied disease, and implicitly, without a cure, or worse: incurable,
Or mad love for ourselves,
Or death,
Or something else that can’t find an answer.
We remembered once more, without taking our eyes off each other, for we didn’t know where our bodies were or if we still had them somewhere; we remembered with an unknown longing/yearning, and with a tenderness beyond age, of the beginnings of that story, and of the most sensitive verses of that poem. / Like under the sky [Translated by Monica Vișovan]
Trialog [SQ]
[Eseu(ri) interdisciplinar(e) privind legăturile literaturii cu exilul și cu limbile pe care ea le alege pentru a ocroti Memoria și Metafora / AL]
Synopsis
“Trialog” intenționează să
transmită o imagine cât mai cuprinzătoare, explicată și în mod comparativ, a
stării lumii, a cărții și a scriitorului astăzi, privită din perspectiva unei
literaturi devotate care nu acceptă să se altereze.
Având simultan natură parabolică, enciclopedică și antologică*,
alcătuită cu scopul deloc patetic de a
îmbunătăți calitatea vieții („Improving the quality of life”) al European Academy of Performin Arts**,
folosind polemica drept reacție a fiecăreui echilibru amenințat și intenționând să
păstreze ritmul cu care se împrospătează în mod firesc enciclopediile și
dicționarele literare, cartea:
- aduce informații necunoscute,
sau nesatisfăcător exprimate, din două culturi asemănătoare și cu destine
apropiate, precum cea albaneză și română, pentru a re-lega și / sau
reîmprospăta câteva fire rupte ale unei vechi colaborări care, din nefericire,
momentan este închis în chestiuni
extraliterare;
- privește Răsăritul ca pe o formă culturală extinsă a spațiului
balcanic, și Occidentul – ca pe o
formă politică restrânsă a Europei dintotdeauna;