ca om esențializat în scrisul său și viceversa
1.
În paginile
jurnalului său de acum patru decenii, Andru credea că:
... scriitorul poate nu-i decât un sfânt
poticnit din drum. Un mistic care a ratat iluminarea. Un profet care, mergând
spre viziune, s-a încurcat în metafore, în imagini poetice, a uitat de drum sau
l-a pierdut și a rămas prins în insectarul minunat numit istorie literară.*
Drumul parcurs de majoritatea scriitorilor pare să se fi inversat, păstrând italicele de rigoare: nu de la profet mâncat de mistici mâncați de sfinți, ci de la sfinți care-și ratează iluminarea din cauza sevrajului de atenție, admirații și premii, la activiști undercover, adepți ai unui text care convinge masele largi de cititori că pot face mare literatură.