Showing posts with label Cinema. Show all posts
Showing posts with label Cinema. Show all posts
3 short semiotic films
– KeynemaHouse: "Knowing literature through images - and vice versa"
„I make these so-called semiotic films as a way to stay silent. Perhaps someone, by watching them, will hear / read themselves.” A.-Ch. Kyçyku
Posters by KÜdesign©
Emp(a)tycon - proiect
[21 grafici originale, o poveste, o instalație interactivă
și o întâlnire]
Evidențierea
elementelor specifice ale experienței dislocării
și care trebuie ocrotite de majoritari, dar și de minoritari, ar reduce
”suprapopularea” cu inși / comunități care mimează identități din interese
preponderent pecuniare. Există un străin
etnic, să spunem, și unul contemporan
(care nu se regăsește în realitățile cotidiene), în contextul unei înstrăinări
care, dacă va fi orientată spre spiritual, cred că poate fi extrem de benefică
nu doar la nivel individual. Tematica mi se pare demnă de aprofundat mai ales
de către cei care confundă informarea cu cunoașterea. Proiectul transmite
discret și anumite învățături concrete despre cum poți fi atât de străin cât este necesar pentru a nu-ți pierde
numele.
Public-țintă al proiectului: cei care, din cauza extinderii artei pentru mase largi, ghidată de
rating și adaptată la cerințele celor mulți, sunt supuși unor presiuni ce
vizează pierderea treptată a respectului de sine, neînțelegerea rostului
culturii de calitate și chiar renunțarea la a se implica – fie și prin bucuria
participării la acte artistice deosebite – la menținerea, dacă nu chiar la
ridicarea calității vieții cotidiene și nu numai.
A ɸ sau Un milimetru de grație
[poveste de filmat / film de povestit]
Synopsis:
Este povestea unui
Maestru coregraf (78 ani) și a Enei (21 ani, considerată ”speranța baletului
cel puțin european”) care creează un spectacol așteptat de mulți oameni – unii
cu înfrigurare admirativă, alții cu invidie ascunsă – ca o capodoperă. De-a
lungul repetițiilor, viziunea complexă a Maestrului asupra artei și existenței
o pregătește pe Ena pentru un act artistic irepetabil. Secțiunea de Aur,
gândită și visată ani de zile de Maestru, este atinsă înainte de premieră, iar Ena sare aproape insesizabil, cel puțin în știința lor, de la speranță
în certitudine. Din acea clipă, într-o simplitate greu de crezut, deși a
devenit de mult un fenomen aproape axiomatic, sfârșitul filmului „nu mai are
sfârșit”.
Filmul tratează câteva teme esențiale din lumea artei și a existenței și se deschide simultan spre mai multe interpretări. Performanța, setea de a atinge perfecțiunea cu orice preț, relația misterioasă dintre maestru și discipol, dintre artist și public; sacrificii și răsplăți; dominație spirituală și ocrotire a numelui; reușite pentru ochii lumii și tainice; tensiuni și revelații între generații; longevitate biologică versus prospețime estetică; rostul și soarta Metaforei într-o realitate care tratează pragmatismul ca pe singura garanție de a ridica treptat calitatea vieții, depreciind masiv actul intim al morții etc.
* Textul poate fi pus în scenă și ca piesă de teatru.
Syziphos
Syziphos
Rrëfilm de Ardian-Christian Kyçyku
RO: Un imn dedicat bătăliilor deseori invizibile sau deformate pentru o artă superioară.
EN: A hymn dedicated to the often invisible, or distorted, battles for higher art.
Semyoticon: Sy – eye/s [SQ]; zi – mourning [SQ]; Phōs – a pure, brilliant quality of light [GR].
Music: Antonio Vivaldi, Concerto for two cellos in G minor, RV 531. Source YT
Script, graphics, animation, editing: A.-Ch. Kyçyku
Si nën qiell / Ca sub cer / Like under the Sky – fragment
Rrëfilm
nga A.-Ch. Kyçyku
În rolul Martorului (VO): Ligoraq Riza
[RO]
Poemele sunau cam în felul
următor:
O ţigară fără filtru / o cafea cu
zahăr / un ceeeai /
Un măr / două curmale / o pagină
de matematică /
Zece leka vechi / cinci leka noi
/ un doolaar /
Trei cărţi subţiri / două cărţi
groase / nu contează autoru' acu' /
O peniţă / o călimară / un stilou
/ o bomboană /
O insignă / douăzeci bucăţi
timbre / câinele bălan / canarul portocaliu /
Binoclul c-un ochi, monoclul cu
două lentile, pana albastră, o plimbare cu barca /
Două vârfuri de peniţă / tricoul
verde / o pensulă / un caiet de desen
Inelul de argint / două
lănţișoare / trei perechi de cercei / cravata cu steluţe /
Patru inele de aur / două
ghiuluri cu pietre scumpe / unul cu cap de vultur /
Unul cu cap de șarpe / un sandviș / sandviș / două măsline / o cană / opt farfurii /
Like under the sky
In the game / in life:
the Witness - the pseudonym of a boy
from the age of 13 until shortly after death
Their voices
were heard as if they were underwater. We imagined them locked up in bubbles
made somehow out of soap, or like those that represent dreams in drawings, and
I smiled.
Our smiles
disappeared just like bubbles as well, but they were hard to be noticed by
someone. For years, not one of them had the curiosity, nor did they try or
struggle to translate our smiles. They believed them to be as last bubbles,
from the category of those who leave the dying before they even gave up the
ghost, or with the exit of their souls, as if the soul was just air enclosed in
bubbles and couldn’t mix with water.
When the
twilight melted into the night, and by courtesy of the deep blue just like
stings, the stars gathered above us, we had the impression that all the bubbles
of the day had been just some kind of translucent eggs. They rose to the thin
layer where the waters met with the skies, with the closeness of the stars to
the waters, and burst gently, as if in a deafness. The stars were turning into
snowflakes or crystal flowers.
Everything resembled somehow the fertilization, but not so much that of the flowers, but more of the fish that danced around us.
Ca sub cer [short film]
.jpg)
… că iubirile veneau și se duceau.
Căci trecuseră cine știe câţi ani, câte invitaţii, câte strigăte, câte bocete, câţi oameni, câte filme, câte pierderi de speranţe, și neputinţa noastră de a ne sătura unul de celălalt se putea explica inclusiv știinţific, vasăzică:
Ori dispreţ, ură inexplicabilă și răzbunare faţă de ei,
Ori boală insuficient cercetată și, implicit, fără leac, sau mai rău: incurabilă,
Ori dragoste nebună faţă de noi înșine,
Ori moarte,
Ori altceva care nu găsește răspuns.
Noi ne-am adus încă o dată aminte, fără a ne lua privirile unul de la altul, că nu se știa unde ne aveam trupurile și dacă le mai aveam undeva; ne-am amintit cu un dor necunoscut și cu o duioșie dincolo de vârstă, de începuturile acelei întâmplări și de cele mai sensibile versuri ale acelui poem. / Ca sub cer
Căci trecuseră cine știe câţi ani, câte invitaţii, câte strigăte, câte bocete, câţi oameni, câte filme, câte pierderi de speranţe, și neputinţa noastră de a ne sătura unul de celălalt se putea explica inclusiv știinţific, vasăzică:
Ori dispreţ, ură inexplicabilă și răzbunare faţă de ei,
Ori boală insuficient cercetată și, implicit, fără leac, sau mai rău: incurabilă,
Ori dragoste nebună faţă de noi înșine,
Ori moarte,
Ori altceva care nu găsește răspuns.
Noi ne-am adus încă o dată aminte, fără a ne lua privirile unul de la altul, că nu se știa unde ne aveam trupurile și dacă le mai aveam undeva; ne-am amintit cu un dor necunoscut și cu o duioșie dincolo de vârstă, de începuturile acelei întâmplări și de cele mai sensibile versuri ale acelui poem. / Ca sub cer
*
[EN] ... that love came and went.
For who knew how many years had passed by, how many invitations, how many cries, how many wailings, how many people, how many films, how many losses of hope, and our inability to tire of each other could be explained scientifically even:
Either disdain, unexplainable hatred, and revenge against them,
Or an understudied disease, and implicitly, without a cure, or worse: incurable,
Or mad love for ourselves,
Or death,
Or something else that can’t find an answer.
We remembered once more, without taking our eyes off each other, for we didn’t know where our bodies were or if we still had them somewhere; we remembered with an unknown longing/yearning, and with a tenderness beyond age, of the beginnings of that story, and of the most sensitive verses of that poem. / Like under the sky [Translated by Monica Vișovan]
For who knew how many years had passed by, how many invitations, how many cries, how many wailings, how many people, how many films, how many losses of hope, and our inability to tire of each other could be explained scientifically even:
Either disdain, unexplainable hatred, and revenge against them,
Or an understudied disease, and implicitly, without a cure, or worse: incurable,
Or mad love for ourselves,
Or death,
Or something else that can’t find an answer.
We remembered once more, without taking our eyes off each other, for we didn’t know where our bodies were or if we still had them somewhere; we remembered with an unknown longing/yearning, and with a tenderness beyond age, of the beginnings of that story, and of the most sensitive verses of that poem. / Like under the sky [Translated by Monica Vișovan]
Vox - poveste de filmat / film de povestit
Anii ’80: în
Tirana devastată de caniculă, cu puțin înainte de lăsarea asfințitului, într-un
vechi cartier – periferic după faimă, dar central după distanța de la Turnul cu
Ceas, Palatul Culturii, Opera și Biblioteca Națională, Teatrul Popular și
altele – vine căruța cu înghețată.
Copiii își
părăsesc rapid jocurile și aleargă spre blocul numit al Geologilor, se înșiră sub balcoane și ferestre, și încep să
strige, rugându-i pe părinți să le arunce bani de înghețată.
Monedele
se pogoară de sus, par de argint, deși sunt de aluminiu, iar fiindcă vara e pe
sfârșite, donațiile se întâmplă
aproape în întuneric. Este o lume simplă, caldă, toți cei dragi sunt în viață
și nu par că vor muri vreodată. Lumea nu e liberă, dar gustă în tăcere
bucuriile uneori fără margini ale sclaviei. Este Tirana cu cerurile ei
imposibil de filmat, ci doar de trăit, cu cinematografele vechi, unele rămase
din perioada interbelică, pline zi și noapte, inclusiv de cei care-și pierd
trenul sau autobuzul spre casă; cu cârciumile pline de umor și neoanele în
formă de franzele.
Într-o
seară, contemplând neasemuitul cer și așteptând să se îndrăgostească, oprit
lângă Adăpostul Antiatomic ce le-a ocupat fostul teren de joacă, înfiorat de
gemetele unei femei care face dragoste sub pământ, adică într-una din încăperile
de lagăr ale Adăpostului, Protagonistul de numai 8 ani aude cum vocea sa le cere părinților săi bani de înghețată.
Unde se
află el, de fapt?!
Misterul,
deși este descifrat treptat cu ajutorul unor date incredibil de pragmatice, cheltuiește în rate o viață de om.
During the writing of this work,
I participated in the Hungarian Writer's Residence Program
organised by Petofi Agency Nonprofit Ltd.
(Petőfi Kulturális Ügynökség Nonprofit Zrt.)
in Debrecen in May 2023
PAS - Poveste de filmat / Film de povestit
Synopsis
Legenda încă vie a cinematografiei mondiale, A. B., ajuns la o vârstă venerabilă, o așteaptă în singurătate pe Doamna cu Coasă, știind că Dânsa, de obicei, nu așteaptă pe nimeni. La câteva ore înainte de a-și serba ziua de naștere, A. B. primește din Balcani un scenariu misterios și propunerea să mai facă un film. Între timp, un confrate mai în vârstă – care l-a invidiat pe A.n B. toată viața – începe o adevărată operațiune de ”pedepsire a gloriei nemeritate”, folosind toate metodele și oamenii posibili pentru a-și atinge scopul, chipurile în numele adevărului estetic. Dar, înainte de acțiunile Confratelui, un simplu ac de cusut, folosit și ca o peniță de scris, a schimbat tainic evenimentele și ritmul în care (de)curg viața și filmul – și e greu de ghicit cine și ce anume regizează. De-a lungul evenimentelor, reacțiile lui A. B., in realitatea imediată și cea spirituală, sunt toate surprinzătoare, se poate spune: metaforice, cu un umor înțelept și fin. Din această cauză, nu doar gândurile și sentimentele celor din jurul lui se schimbă treptat, ci și vârstele.
the Seeners - a heart story
[EN] The traces of a blind man's cane or the rush of a heart in danger of stopping; the end of a life or the beginning of a great love; mouths, whispers, claws, flattery etc. of the past that has just passed and of some contemporary people; a story or a burning fire; a flame or a look or a butterfly or a flame as long as a look…
[RO] Urmele bastonului unui nevăzător sau grabă unei inimi în pericol să se oprească; capătul unei vieți sau începutul unei mari iubiri; gurile, șoaptele, ghearele, lingușelile etc. trecutului care tocmai a trecut și ale unor contemporani; o poveste sau un fir aprins; o flacără sau o privire sau un fluture sau o flacără cât privirea – semne pe care iubirea le deschide până devin cuvinte simple, iar cuvintele - semne superioare.
L'anno in cui fu inventato il cigno / videolettura
"L'anno in cui fu inventato il cigno" Romanzo tradotto dall'originale in rumeno ("Anul in care s-au inventat lebăda", Bucarest 1997) da Giuseppe Stabile
Pubblicato da Besa Muci
L'immagine in copertina: Ardian-Christian Kyçyku
Nardò, Italia 2021
Ideazione, sceneggiatura, riprese (Pogradec, Albania; Bucarest, Romania), montaggio e voce: Ardian-Christian Kyçyku
Musica: Frammento di J. S. Bach, Suita Francese n. 5 in sol maggiore, BWV 816: III. Sarabanda, interpretata da Vadim Chaimovich
Sono stati utilizzati anche brevi pezzi di vari materiali cinematografici
Fonte: Youtube
RO: "Am privit oraşul. Fereastra înaltă nu-mi permitea să văd pământul, trecătorii, cuplurile de îndrăgostiţi, curvele şi nici şoaptele somnoroase ale serii. Lumina agonică a zilei ninsese peste lac, încet, mută, ca să ia forma unei piramide cristaline, înfigându-se din ce în ce mai adânc în apele întunecate. Apa se luminase fulgerător, amuţită poate datorită absenţei oricărei schimbări în ritmul veşnic, pe urmă devenise pământie, pe urmă: de un verde închis, gri, bleu marin, neagră, iar sângele acestor transformări, uimit şi rarefiat în aceeaşi muţenie supraumană, se vărsase lent de-a lungul orizontului. Nici o pasăre, nici un zbor, nici un zâmbet. Sângele a fost la început roz, pe urmă portocaliu, albastru visător, bleu. Cu ochii închişi, mă gândeam că astfel se lăsa noaptea peste tărâmurile morţii frumoase, în care trăiesc fiinţe dure şi neasemuit de iubitoare, fiinţe tăinuite în chiar deschiderea lor şocantă, în sinceritatea cumplită a celor care nu cunosc spaima falsă faţă de moarte şi nici tăria ipocrită şi otrăvitoare a oamenilor sclipitori, dar văduviţi de suflet; astfel se lasă amurgul şi noaptea peste tărâmurile morţii frumoase în care oamenii nu numai că nu se tem de moarte, ci şi visează la ea ca la o femeie, zboară cu ea, mănâncă cu ea, dansează cu ea, zâmbesc cu ea. Mă gândeam că deseori sperma era pentru trup ceea ce era lacrima pentru suflet. Şi cât ai clipi din ochi, cât ai clipi din puşcă, cerul s-a aplecat peste bolta orizontului şi-a înghiţit, într-o iubire lipsită de cuvinte, toate culorile absenţei sale, toate dorurile şi rănile logicii, toate regretele absenţei noastre în el, şi nu ştiu cine a plâns sau s-a plâns în mine; ştiam doar că suta de ani nu dura mai mult, nu durea mai mult, iar eu puteam s-o trăiesc în linişte, fără grabă, puteam chiar s-o înghit, şi să zâmbesc copilăreşte cu dorinţa de a vrăji o altă expresie sau formă a timpului. Eram singur, o piatră ar fi crăpat în locul meu, nu eram din piatră…"
[Ardian-Christian Kuciuk: "Anul în care s-a inventat lebăda", roman, București 1997]
Oneline
Oneline - An unrestored tribute to those who refuse to change their Gift.
Concept, script, shooting and editing: A.-Ch. Kyçyku. All rights reserved.
Shadow's Theoreme - animation
Concept, script, original graphics, editing: A.-Ch. Kyçyku. All Rights reserved
”Librorum”
Librorum / Libra / Cărți / Books. Animation.
Idea, graphics and cinematic realization by Ardian-Christian Kyçyku. All rights reserved.
