Spli[gh]t sau Cuvinte ca niște oglinzi crăpate
Split
vine spre tine precum esența inimaginabilă a unei cărți care, cu doar câteva
rânduri înainte, părea agreabilă, dar nu dădea nici un semn că ar fi o
capodoperă. Oboseala ochilor sau nesfârșita răbdare a mării, odată cu lăsarea
serii au albăstrit în taină, lăuntric și stâncile, și asfaltul, și plantele.
Lucrurile parcă se scufundă să se spele, să-și piardă greutate și volum, sau
pentru a emigra într-o lume mai sigură. Drumul seamănă cu un șarpe care se
lungește ca pentru a-și desființa capul.
Apoi
privirea crapă în două, în același
timp cu cuvintele (esența și metafora care le dau longevitate abia se disting
una de cealaltă).
Se
încheia un maraton în ore, nu în kilometri.
Orele de neuitat la Timișoara și Budapesta, reîntâlnirea cu Dunărea și aromele cafenelelor cu umbre imperiale deveniseră vis. Tocmai terminasem ”Granițe între teatrul existenței și existența teatrului – o semiotică viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru” și, poate fiindcă știrile mă atacau din toate părțile – ca focuri de artificii, despre premii literare și capodopere care trebuiau musai citite săptămâna asta, primăvara asta, anul acesta – fraza care nu-mi dădea pace era: Uneori fixarea unilaterală a prețului[1] reprezintă singura identitate a vânzătorului.
Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări [onLine]
Coautorul - Poezii frânte / din Mărturiile unui scriitor de literatură paralelă
"E liniște sau doar nu contezi. Trecuse de miezul nopții și de jumătatea
vieții." Astfel încep mărturiile unui scriitor de literatură paralelă,
cum se consideră cel care a publicat peste cincizeci de cărți și de mult
trăiește într-un colț al memoriei cotidiene.
Invitat la Debrecen ca să scrie
scenariul unui film, cel poreclit și "Mortul nedrept de norocos" mai face o călătorie
spre Salonul Internațional de Carte de la Torino, unde va prezenta două dintre
romanele sale traduse în italiană și unde este convins că unii îl așteaptă să-l
ucidă.
Însoțit de câțiva frați invizibili – protagoniști ai textelor sale sau chiar confrați decedați în veacul trecut – mărturisitorul transmite o privire "nepasteurizată" asupra literaturii, vieții literare și actului creației dintr-un spațiu mai puțin accesibil cititorului.



