Ardian-Christian Kuciuk: ”O semiotică a viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru”

O semiotică a viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru

Granițe între teatrul existenței și existența teatrului – o semiotică a viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru cercetează relația text dramatic – textură a societății (într-un sens mai amplu, inclusiv metaforic, reprezentând simultan perceperea existenței, mentalitatea, sensibilitatea, spiritualitatea, nevoia și capacitățile de a asimila mesajul teatral; evoluția gusturilor estetice și artistice). Într-o situație de oximoron antropologic și global, în care precizia asigurată de înalta tehnologie colaborează cu haosul produs și menținut de cantitatea inumană a informațiilor (dominante fiind ofertele de vânzare-cumpărare, deseori învăluite sub un limbaj ce se vrea vindicativ, personalizat și spiritual), rolul și rostul Textului privesc direct prezentul și viitorul speciei umane.

Pentru a percepe mai ușor și a urmări mișcările texturii societății (alias realităților cotidiene), am ales ca exemplu viziunea unui artist, Ingmar Bergman, ale cărui trăiri, creații în teatru și film, mărturii scrise sau verbale oglindesc și transmit convingător pozițiile – plățile și răsplățile incluse – pe care Artistul trebuie să le adopte ca, în războiul Text Vertical – textură a societății, Textul nu numai să supraviețuiască, să nu se lase deformat sau diluat, ci și să nu-și piardă supremația primordială. În acest context, datorită exigențelor impuse de o anumită disproporție (asumată) între ideea directoare a lucrării și datele selectate pentru ilustrarea unor fenomene – unele publice, altele accesibile doar prin metaforă – se poate ajunge la concluzia că metoda creativă și existențială a unui artist pot fi mesajul, învățătura pentru artiști din alte generații. (...)

C u p r i n s

Synopsis - 7

I. Textura unei societăți a tranzițiilor și tranzacțiilor 17

Textul – visul unei realități neîmplinite?. 17

Un asediu cu chip de spectacol 18

Realitatea imediată – visul unui text neînchegat?. 20

Societatea ca un auto-correct

II. Stare de Teatru. 26

Totul se poate imagina / Totul reprezintă. 26

Ritual versus monotonie. 27

Textul Arhetipului sau Restul e relatare. 30

Un sistem permanent atacat de ansambluri 34

a. În loc de posteritate, un nesfârșit naufragiu. 34

b. Mimesis nihil est și Poesis ex nihilo

III. Câteva trăsături ale spațiului scandinav – realități, metafore, simboluri, modus scrivendi 39

Universalul din textele locale. 39

Responsabilitate întru perspectivă și viceversa. 41

Simboluri ale unei realități – realitatea unor simboluri 41

Vis, lume, lumi 42

A citi, a trăi, a crea. 43

Ezoterikón. 44

Persoane și persona(je) 44

Un teatru care se scrie singur. 45

Centrul și perifericul în Soarta textului 46

Asceză și imagine – părți ale unei geometrii superioare