Printre sute de Maestre, mi s-a întâmplat să cunosc şi pe unul care avea o viziune autentică asupra gloriei, deşi nu vroia să ştie ce înseamnă scriitor, critică sau premii literare. Ultimul volum pe care-l citise nu era semnat de nimeni şi purta un titlu dezolant: Mersul trenurilor pe anul 1969. Odată cu căderea Cortinei de Fier, câteva edituri ieşiseră din cortinele de carton şi nu ştiau cum să scape de cărţile depăşite. În loc să distrugă miile de cărţi complet mediocre, se apucaseră să ardă sau să umple spaţii goale cu cărţi despre ale căror puteri stranii nu ştiau nimic. În jur de 1001 de exemplare din Mersul trenurilor pe anul 1969, poposiseră şi la atelierul lui Maestre. Înainte de a le da foc, Maestre le făcuse o poză. Căci Maestre era fotograf. Unul complet obscur, repartizat la un muzeu de provincie. Unde a avut o certă revelaţie. Răsfoise Mersul Trenurilor, de mai multe ori, urmărind cu ochii închişi direcţia şinelor şi programul zgomotelor de altădată, localităţile în care se oprise cu câte o femeie sau cu prietenii de pahar, şi cineva sau ceva îi şoptise să-l vândă. Şi a rămas perplex, văzând cu câtă furie sau calm imbatabil cumpărau necunoscuţii aşa ceva.
