Showing posts with label ”Gutenberg dixit”. Show all posts
Showing posts with label ”Gutenberg dixit”. Show all posts

Gutenberg dixit

Martorul a purtat de-a lungul vieții două porecle: Gutenberg și Plumbuitul. Este îmbrăcat într-o haină plumburie și are mereu în buzunar o cutie de chibrituri pe jumătate plină sau goală.

Plumbuitul stă în mijlocul unei camere rotunde. În spatele lui se vede o imensă carte deschisă, scrisă cu litere ilizibile. Unele dintre fraze par a fi socoteli sau fragmente de liste pentru cumpărături. Pe pagina dreaptă a cărții este desenat un copilaș cu brațele în poziție de îmbrățișare (poate un copac, o statuie, o frumoasă femeie invizibilă).
Numeroase cărți, de mărimi, grosimi și vârste diferite stau în jurul Plumbuitului, stivuite până la brâul său, formând un fel de turnuleț care nu te lămurește dacă este pe cale să se construiască pentru a-l închide pe Plumbuit înăuntru, într-un soi de coșciug, sau a început să se dărâme.

PLUMBUITUL
Cartea a ars greu. Foarte greu. Asta am repetat întruna și la judecată. Nu spun că o piatră sau un lemn umed ar fi ars mai repede. Dar cartea a ars greu. Inuman de greu. Sigur că am suspectat eficacitatea flăcărilor. De câteva ori m-am întrebat dacă nu cumva sunt într-o carte. Din cutia de chibrituri mi-a rămas un singur băț nefolosit. Respiram ca un leu prins sub dărâmături, din neputința de a ghici în care dintre bețe se ascundea flacăra bună. La un moment dat, am crezut că-mi va trebui câte un băț pentru fiecare pagină, or cartea era groasă, cât o cutie de pantofi… Nu aveam atâtea bețe de chibrit și poate trebuia s-o mănânc, s-o înghit, că de iertat n-o iertam… Nu găseai ușor benzină pe atunci. Zăcea într-un colț al mahalalei un camion ZIS (Zavod imeni Stalina), dar mi se părea rușinos să-l găuresc și să-i fur benzină. Cu doar o săptămână în urmă îi scosesem un cauciuc pentru a face praștii. Apoi stricasem praștiile fiindcă poliția pornise o anchetă. Nu bănuiau că niște copilași ar fi furat cauciucul pentru a face praștii, ci că vreun trădător ascuns îl luase pentru a trece granița, folosind cauciucul pe post de bărcuță. Iar gazul era rar și scump; părinții stăteau câte trei zile la coadă doar pentru cinci litri…