Trialog [AL]

[Eseu(ri) interdisciplinar(e) privind legăturile literaturii cu exilul și cu limbile pe care ea le alege pentru a ocroti Memoria și Metafora / AL]
Synopsis

“Trialog” intenționează să transmită o imagine cât mai cuprinzătoare, explicată și în mod comparativ, a stării lumii, a cărții și a scriitorului astăzi, privită din perspectiva unei literaturi devotate care nu acceptă să se altereze. Literatura nu este punctul de sosire al cărții, ci principalul punct de pornire pentru a descoperi calitatea vieții în această frântură de timp care se prezintă ca fiind definitivă și de neuitat. O calitate care depinde întru totul de credința în Creator și de ocrotirea limbii scrise și vorbite.
Având simultan natură parabolică, enciclopedică și antologică*, alcătuită cu scopul deloc patetic de a îmbunătăți calitatea vieții („Improving the quality of life”) al European Academy of Performin Arts**, folosind polemica drept reacție a fiecăreui echilibru amenințat și intenționând să păstreze ritmul cu care se împrospătează în mod firesc enciclopediile și dicționarele literare, cartea:
- aduce informații necunoscute, sau nesatisfăcător exprimate, din două culturi asemănătoare și cu destine apropiate, precum cea albaneză și română, pentru a re-lega și / sau reîmprospăta câteva fire rupte ale unei vechi colaborări care, din nefericire, momentan este închis în chestiuni extraliterare;
- privește Răsăritul ca pe o formă culturală extinsă a spațiului balcanic, și Occidentul – ca pe o formă politică restrânsă a Europei dintotdeauna;

- îmbogățește datele privind activitatea culturală a albanezilor din România în diferite epoci, precum și contribuția dată de ei nu doar pentru cultura albaneză, dar și pentru cea română și europeană;
- argumentează adevărul potrivit căruia bilingvismul este în primul rând o dovadă a bogăției și forței limbii de la care se mută – parțial sau definitiv – câțiva autori, apoi a capacităților de absorbție ale literaturilor-gazdă, unde primele poartă și depozitează calități considerabile de memorie metaforizată;
- vorbește amănunțit, convingător și onest despre cărți care continuă să facă epocă, deși sunt intenționat ținute la umbră pentru a justifica evoluția cărților cotidiene și la modă, debusolând astfel cursul firesc al literaturii care nu produce capodopere și cărți fundamentale în concordanță cu calendarele istorice sau biologice;
- readuce în centrul atenției academice rolul negativ pe care îl pot avea editing-ul, traducerile și presa, dacă se supun directivelor prezentului și nu urmează adevărul potrivit căruia doar stilul într-un sens mai largși estetica independentă sunt singurele elemente care opresc literatura să iasă din propriul sistem de semne, respectiv din misiunea ei;
- descifrează rolul unor noi criterii care dăunează mersului firesc al literaturilor cunoscute și acceptate ca fiind naționale (inclusiv când valorile lor sunt universale) și tind să strice criterii științifice care dovedesc de decenii exactitate, cunoaștere profundă a fenomenului literar, obiectivitate, morală indiscutabilă, idealism, și se aplică în numele armoniei între știință și artă;
- descrie și explică modalitățile prin care unele cărți / unii autori sunt pedepsite / pedepsiți din rațiuni extraliterare, iar alte cărți și / sau autori (recunoscuți ca oficiali, sau eutori) sunt supraapreciați tot pe baza unor rațiuni asemănătoare, deseori aceleași;
- transmite informațiile, judecățiile de valoare și concluziile argumentate, dar și pe cele potențiale, cu un stil care nu extinde domnia convingerilor, a diferitelor mișcări și schimbări sociale sau de orice altă natură care ating echilibrul literaturii și a societății;
- nu vine ca o alternativă anarhistă care vrea să pună sub semnul îndoielii, sau să atace studiile sau modalitățile de până acum ale cercetării literare, ci spre a le completa pe cât este cu putință, în condițiile în care cercetările literare și impactul lor asupra vieții cetății întâlnesc nenumărate piedici, și din preaplinul teoretic, și datorită stilului ”uscat” (cu rădăcini și apartenență la științele exacte), și datorită întoarcerii atenției cititorului spre bunăstarea în principal sau exclusiv biologică;
- percepe suferința creatoare și ca pe o neputință a ființei artistice (animalul metaforizant) de a se ridica la nivelul frumuseții și al armoniei acestei lumi care, în absența planurilor și faptelor grăbite (eufemism) ale omului, este o capodoperă-stare perfectă;
- invită ca metaforele și detaliile vieții literare să fie ridicate – în mod firesc și când e cazul – la rangul argumentului științific, nu doar grație profunzimii și cunoștințelor pe care ele le transmit, ci și pentru menținerea unui echilibru între informațiile scrise, citite și auzite, ceea ce revigorează actul cercetării științifice;
- aplică unele dintre principiile literaturii comparate, împletite cu principii ale imagologiei, îndeosebi față de epocile literare și trăsăturile lor specifice, intenționând ca modernismul și postmodernismul să fie studiate ca niște fenomene vii, nu muzeale;
- folosește bibliografia după principiul: nu cât mai multe cărți / surse, ci (numai) cărțile / sursele indispensabile;
- îi reamintește cititorului jertfele celor devotați în numele cărții de-a lungul diferitelor epoci istorice și literare, fie și de dragul adevărului că suferința și jertfele pentru idealul-carte (ca un intermediar de neîlocuit între lumea inițială și ceea ce urmează acestei vieți) selectează esențele timpurilor, unesc epocile, pe baza calității, nu a istoriei, dându-i uitării ceea ce îi aparține, adică evenimente și / sau afirmații care se proclamă esențiale, indiscutabile și irepetabile.

În temeiul ”metodei” cărții stau empatia, inspirația și metafora. Din această cauză, unele mesaje științifice pot părea prea literare sau artistice, dar nu permit să fie contrazise de alte date, de la care, în fapt, le desparte doar modalitatea de exprimare. La prima lectură, aceasta poate crea impresia că interdisciplinaritatea nu depășește granițele unei altoiri eclectice de detalii, dar concepția piramidală căreia se supun detaliile spre a plămădi întregul, îl va ajuta pe cititor să trăiască și să cunoască tot procesul prin care selecția, asimilarea și exprimarea fărâmelor se transformă într-o carte care iese și-și capătă identitate din orice împletire de detalii provenind din discipline care, în esență și în mijloace, se exclud una pe alta.

2. Content & topics

În loc de plural [Hormonul împotriva neuronului. Exil comparat. Limba – casă a ființei, dar mai ales ființa – casă a Limbii. Bunăstarea biologică – o dimensiune a anonimatului. Structura: cristal și piramidă, sau știință în literatură și viceversa. Metafora – mijloc esențial în cercetarea literaturii.]

I. Din granițele prezentului la prezentul fără granițe [Succint despre granițe, constrângeri și exil(uri) în literele albaneze. Un scriitor autentic nu are trup. Outism-ul, sau prezentul împotriva perenului.]
  
II. Spațiul încă ținut ostatic [Ex Oriente lux. Acolo unde se mănâncă mai bine și acolo unde se suferă mai frumos. Suferința scoate numele din număr. Un nou Veac, sau doar alți o sută de ani... Cacofoniile spirituale, sau limbajul încremenit al egocentrismului în Butoiul cu Metafore.

III. Uni-versum [Răsplata din și în metafore. O altă imagine a fratricidului. Omorâm înainte a ne naște.] 

IV. O gramatică a exilului – în două limbi ”străine” [Materia literară ca dovadă științifică. Ghilimelele materiei literare le pune istoria; ghilimelele materiei istorice – arta scrisului. Exilul nu este o boală, dar nici nu se vindecă vreodată.]

V. Oglindă dulbă [Două limbi, două literaturi, aceeași graniță. Literatura ca extindere a inimii. Mahalalele lumii – lumile Mahalalei. Sistemele și inima, sau Ideologie și Iudologie.]

VI. Limba tărâmurilor, tărâmurile Limbii [Literatura, limbile, eul scriitorului. Experiența personală a scrierii în două limbi. Mutarea scriitorului: între gonire și trimitere. Un autor în două vieți – două vieți într-un autor. Grupa ”Limbi străvechi – Literaturi noi”. Bidentity. Colțul în Geometria Superioară.]

VII. Presspektiva [Europa de vis și visul de Europa. Unitate în imunitate. Târgul cărții spre o carte pentru târg. Când eufemismul ucide empatia. Topos și Tropos. Solatius vanitatum, sau generația Nickname & Like.] 

În loc de singular [Istoria cernelii – înnecată în sânge. Istoria sângelui – răscumpărată prin cerneală. Harta și istoria subculturii. Selfie / Selfish / Selfishing. Futurologie, umanism, turism. Sfârșitul lumii în virtualitate și viceversa. Stilul – alter-ego al textului și dimensiune a veridicității. “Apocalipsa a fost scrisă ca să nu se întâmple”.]

Fragment

În epoca actuală – care poate fi denumită și a războiului multilateral al hormonului împotriva neuronului și al trupului împotriva cărții – literatura pare să fi pierdut scopul și puterea de a alege și ocroti esențe care merită să nu fie uitate și care învață ființa umană cum să nu iasă din propriul sistem de semne. Libertatea de expresie, sprijinită pe drepturile omului, se extinde la suprafață și pierde în profunzime, stricând calitatea vieții, sau, cel puțin ținând-o între limitele supraviețuirii și ale bunăstării biologice. Surplusul informațiilor auxiliare a creat deja convingerea că această perioadă este cea mai importantă din istoria omenirii și, grație descoperirilor, evoluțiilor, catastrofelor, amestecării raselor și a culturilor, va rămâne hotărâtoare și nu va fi uitată”.


* În sensul: absoarbe informații din cât mai multe surse credibile, selectează nepçrtinitor esențele și le rânduiește într-un mod care poate trezi la cititor și întrebări, și dorințe, și nevoia de alte cercetări.
** Autorul sloganului și Copyright A. Kycyku  (Vezi www.eu-arte.eu)