O conversație cu colegul și prietenul Augustin Cupșa
În familia
literaturii române, Ardian-Christian Kuciuk (alias Ardian Kycyku) are o poziție
aparte pentru că, înainte de travaliul neobosit de traducător între limba
română și albaneză, este un prolific autor – prozator, dramaturg, profesor
universitar, eseist, editor, dar și creator de scurtmetraje; un autor bilingv, trebuie
spus, pentru că Ardian Kyçyku scrie cu aceeași ușurință în albaneză, limba sa maternă,
și în română, limba de adopție, ceea ce puțini scriitori reușesc. A venit în
România în 1991 și a urmat cursurile Facultății de Litere, cu un doctorat în
Literatură Comparată, stabilindu-se definitiv în București, o ședere de mai
bine de 30 de ani, întreruptă doar de drumuri acasă, la Pogradec, de rezidențele
literare sau de perioada în care a fost visiting professor la Belgrad.
În România predă Semiotica și Stilistica Teatrului, un domeniu care i-a
acaparat tot mai mult scrisul, piesele sale sunt deopotrivă filosofice și
parabolice, uneori cu ample monologuri în care cititorul sau spectatorul poate
să găsească fibra sa primordială, de poet.
În 1998 a înființat, alături de tatăl său, Acad. Kopi Kyçyku, platforma Haemus (denumirea latină a Balcanilor), care nu este doar o revistă literară foarte consistentă de limbă albaneză, ci mai degrabă o bibliotecă virtuală cu o arhivă de peste 9.500 de pagini traduse în și din limba albaneză, dar și din alte limbi, concentrată asupra literaturii est-europene și universale. Prin acest proiect uriaș l-am și cunoscut pe Ardian Kycyku, arhitect al unui edificiu de limbă, care mi-a amintit de eroul lui Saramago din “Toate Numele”, și un autor deosebit de sensibil, atent nu doar cu fondul, ci și cu detaliul, cu formele, cu fiecare granulație a unei limbi.