Evidențierea
elementelor specifice ale experienței dislocării
și care trebuie ocrotite de majoritari, dar și de minoritari, ar reduce
”suprapopularea” cu inși / comunități care mimează identități din interese
preponderent pecuniare. Există un străin
etnic, să spunem, și unul contemporan
(care nu se regăsește în realitățile cotidiene), în contextul unei înstrăinări
care, dacă va fi orientată spre spiritual, cred că poate fi extrem de benefică
nu doar la nivel individual. Tematica mi se pare demnă de aprofundat mai ales
de către cei care confundă informarea cu cunoașterea. Proiectul transmite
discret și anumite învățături concrete despre cum poți fi atât de străin cât este necesar pentru a nu-ți pierde
numele.
Public-țintă al proiectului: cei care, din cauza extinderii artei pentru mase largi, ghidată de
rating și adaptată la cerințele celor mulți, sunt supuși unor presiuni ce
vizează pierderea treptată a respectului de sine, neînțelegerea rostului
culturii de calitate și chiar renunțarea la a se implica – fie și prin bucuria
participării la acte artistice deosebite – la menținerea, dacă nu chiar la
ridicarea calității vieții cotidiene și nu numai.