Granițe între teatrul existenței și existența teatrului

O semiotică a viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru

Granițe între teatrul existenței și existența teatrului – o semiotică a viziunii lui Ingmar Bergman ca om de teatru cercetează relația text dramatic – textură a societății (într-un sens mai amplu, inclusiv metaforic, reprezentând simultan perceperea existenței, mentalitatea, sensibilitatea, spiritualitatea, nevoia și capacitățile de a asimila mesajul teatral; evoluția gusturilor estetice și artistice). Într-o situație de oximoron antropologic și global, în care precizia asigurată de înalta tehnologie colaborează cu haosul produs și menținut de cantitatea inumană a informațiilor (dominante fiind ofertele de vânzare-cumpărare, deseori învăluite sub un limbaj ce se vrea vindicativ, personalizat și spiritual), rolul și rostul Textului privesc direct prezentul și viitorul speciei umane. 

Pentru a percepe mai ușor și a urmări mișcările texturii societății (alias realităților cotidiene), am ales ca exemplu viziunea unui artist, Ingmar Bergman, ale cărui trăiri, creații în teatru și film, mărturii scrise sau verbale oglindesc și transmit convingător pozițiile – plățile și răsplățile incluse – pe care Artistul trebuie să le adopte ca, în războiul Text Vertical – textură a societății, Textul nu numai să supraviețuiască, să nu se lase deformat sau diluat, ci și să nu-și piardă supremația primordială. În acest context, datorită exigențelor impuse de o anumită disproporție (asumată) între ideea directoare a lucrării și datele selectate pentru ilustrarea unor fenomene – unele publice, altele accesibile doar prin metaforă – se poate ajunge la concluzia că metoda creativă și existențială a unui artist pot fi mesajul, învățătura pentru artiști din alte generații. (...)

* 

C u p r i n s 

Synopsis - 7

I. Textura unei societăți a tranzițiilor și tranzacțiilor 17

Textul – visul unei realități neîmplinite?. 17

Un asediu cu chip de spectacol 18

Realitatea imediată – visul unui text neînchegat?. 20

Societatea ca un auto-correct 

II. Stare de Teatru. 26

Totul se poate imagina / Totul reprezintă. 26

Ritual versus monotonie. 27

Textul Arhetipului sau Restul e relatare. 30

Un sistem permanent atacat de ansambluri 34

a. În loc de posteritate, un nesfârșit naufragiu. 34

b. Mimesis nihil est și Poesis ex nihilo 

III. Câteva trăsături ale spațiului scandinav – realități, metafore, simboluri, modus scrivendi 39

Universalul din textele locale. 39

Responsabilitate întru perspectivă și viceversa. 41

Simboluri ale unei realități – realitatea unor simboluri 41

Vis, lume, lumi 42

A citi, a trăi, a crea. 43

Ezoterikón. 44

Persoane și persona(je) 44

Un teatru care se scrie singur. 45

Centrul și perifericul în Soarta textului 46

Asceză și imagine – părți ale unei geometrii superioare 

IV. Esența unui devotament sau insula dintr-o peninsulă. 49

Accesul ca un demers inițiatic. 49

Copilăria – vocație; vocația – libertate. 52

Teatrul, viața și Granița. 60

Teatrul – o întâlnire a omului cu omul și nimic altceva. 61

Statistic quo. 62

Dramaten. 63

Noua originalitate textuală. 64

Mentori vii prin Texte. Textul – liantul unor ”frați siamezi”. Ogust Strindberg. 64

Mentori vii nu numai prin creații 67

Un intermezzo: Ex-islare. 71

Întoarcerea în insula în care, prin scris zilnic, se poate regăsi limba (privirea) copilăriei 73

Fårö – un sâmbure de diamant în mijlocul entropiei 

V. Un ”barbar din Nord” sau ”Grănicer” incoruptibil 79

Viziunea bergmaniană asupra textul dramatic. 79

Texte Indiscutabile – o antologie incompletă. 79

Șase personaje în căutarea unui autor – și a semenului sau chiar a sinelui în Sală. 80

Regele Lear – un continent 81

Cadavrele răsturnate în mormântul Ofeliei 82

Ibsen – poetul ocultat 82

Replica unui bătrân balcanic exilat 83

Înflorirea alexandrinilor 83

Regizezi ca și cum ai fi muzician. 84

Relația cu restul scenei 85

Supraviețuire impusă – supremație firească 

VI. Metoda ca mesaj 87

Teatrul într-o lume locală pe cale de a deveni sat global 87

Azi – rol și impact 88

Sensul și natura libertății (independenței) Artei

VI. 1. Structura unei metode

A monta. 93

Rădăcini 93

Magia / supra- sau extra-naturalul 93

Convertirea experienței de viață în artă și invers. 94

Prin repetiții spre Echilibru. 94

Text, joc, realitate. 95

Actorul – gazdă ciclică a Omului / omul – gazdă ciclică a Actorului 95

Spectatorul 99

Scena, Lumea și Focal point 100

Lumina și úmbre(le) 102

Ritmul lăuntric sau între accent şi sens există o deosebire. 103

Evitarea improvizației 105

Tăcerea – Corectorul desăvârșit 106

O altă maternitate / paternitate. 106

Mișcarea poate fi cititul 106

Disciplina și punctualitatea. 107

Replici pentru eu și tu. 109

Colaboratorii invizibili 

VII. Mirrors in progress. 111

Graniță și haos. 112

Pactul cu frecvențele limbajului superior 113

În contratimp cu contratimpul 114

Amintiri vii dintr-o foame. 115

O traducere – cu și fără ghilimele – foarte importantă. 115

Prezent prin absență și invers. 116

Piesa secretă. 117

Prolog în Logos


O ”hartă”

Bibliografie selectivă 120

I n f o:

Pictograme originale: 3

Note de subsol: 255

Indice de nume: 193

Imagine: din Mirrors in progress

All Rights reserved