Synopsis
Empatycon sau Cartea vieții preMature descrie,
dezvăluie și uneori descifrează
neostentativ tainele vieţii unui scrib din Balcani şi al cărui mesaj
textual şi vital îl obligă să trăiască mai mult în empatie, decât în realitatea
imediată.
Viaţa protagonistului este străfulgerată
ciclic de parabole şi nuvele ce constituie capitole de sine stătătoare ale
romanului și care uneori devin singurele sale oaze de normalitate într-o luptă
la sânge (și la cerneală) pentru a nu se lăsa pustiit de haos.
Exilul cultural; competiţia deseori
invizibilă dintre rase şi indivizi reprezentativi ai diferitelor comunități, dincolo
de stereotipii, literatură programată și psihoze de import; umorul împotriva
paranoiei şi invers; paradoxurile produse de extinderea bruscă a spaţiului
răsăritean după 1990; segmente din viaţa dictaturii şi a dictatorilor (în
societate şi în literatură); călătoria nu doar în timp, ci şi în texte și
fiinţe; evidențierea cu duioșie a unui absurd inedit, deseori sursă de
energii artistice nebănuite; reconsiderarea inevitabilului şi asumarea acestuia
în numele unei mari literaturi – sunt doar câteva dintre chestiunile transmise
de textele din care este compusă sau descompusă cartea.
Călătoria Scribului, inclusiv
stilistică, se desfășoară în spațiul aflat dintre două ipostaze ale acestuia, ca
”fiu al timpului său” spre ”orfan al epocii altora”.
O surprinzătoare galerie de
portrete și destine insolite apar exact ca în viața de zi cu zi a Balcanilor, purtându-și
taina înspre transformarea în personaje memorabile, simultan cu întruchiparea
unor personaje în anonimi vii. Regăsirea, înfrângerile sau înălțările lor, inclusiv
ale Scribului sunt misterioase și se pot înțelege mai clar doar prin empatie,
ca și cum ei s-ar afla în culisele lucrurilor
ce se văd și din care primim doar semne și sugestii uneori insuficient de
legate între ele. Acest gen de flux semiotic îl convinge pe unul dintre contemporanii
atinși de text că „Viaţa aceasta seamănă izbitor de mult cu o bombă,
explodată nu se ştie când şi de ce, iar nimic nu mai poate reface bomba asta
cum era ea înainte de a fi o bombă”.
În notele sale, autorul mărturisea:
O carte care poate trebuie ciclic rescrisă,
fie și în gând, uneori chiar de cititor(i), ca viața din ea să devină matură.
Prima versiune a romanului a fost scrisă la București în anul 2005.
[EN]
Empatycon,
or The Book of Premature Life describes, reveals, and at times
unobtrusively deciphers the mysteries of the life of a Balkan scribe whose
textual and existential message compels him to live more in empathy than in
immediate reality.
The protagonist’s
life is cyclically pierced by parables and short stories that constitute
self-contained chapters of the novel and which, at times, become his only oases
of normality in a bloody – and ink-stained – struggle not to be laid waste by
chaos.
Cultural
exile; the often invisible competition between races and individuals
representing different communities, beyond stereotypes, programmed literature,
and imported psychoses; humour against paranoia, and paranoia against humour;
the paradoxes produced by the sudden expansion of the Eastern European space
after 1990; fragments of the life of dictatorship and dictators (in society and
in literature); journeys not only through time, but also through texts and beings;
the tender evocation of an unprecedented absurdity, often a source of
unsuspected artistic energies; the inevitable reconsideration of what is
inevitable and the assumption of it in the name of great literature – these are
only some of the issues conveyed by the texts from which the book is composed,
or decomposed.
The Scribe’s
journey, including its stylistic dimension, unfolds within the space between
two states of being: from that of a “son of his time” to that of an “orphan of
other people’s age.”
A surprising
gallery of portraits and unusual destinies emerges, much as in the everyday
life of the Balkans, carrying its mysteries toward their transformation into
memorable characters, while simultaneously turning characters into living
anonymous figures. Their rediscoveries, defeats, or ascents – including those
of the Scribe – remain mysterious and can be understood more clearly only
through empathy, as though they existed behind the scenes of the things
that can be seen, from which we receive merely signs and suggestions, at
times insufficiently connected to one another.
This kind of
semiotic flow convinces one of the contemporaries touched by the text that “This
life bears an astonishing resemblance to a bomb, exploded at an unknown time
and for an unknown reason, and nothing can ever restore this bomb to what it
was before it became a bomb.”
In his notes,
the author confessed: A book that perhaps needs to be rewritten cyclically,
even if only in thought, sometimes even by the reader(s), so that the life
within it may become mature.
The first version of the novel was
written in Bucharest in 2005.