Presa


Şi un caz din imediat. Romanul monumental Un trib glorios şi muribund, al lui Ardian-Christian Kuciuk. Sînt foarte realist cînd spun că acest autor, Ardian-Christian Kuciuk, este în vestibulul Nobel. 

Vasile Andru, Geografia sacră şi profană a vieţii
Editura Muzeul Literaturii Române, 2015


Narațiunea lui Ardian-Christian Kyçyku este într-adevăr o invitație generoasă la frumusețea sublimă, este distracția unui echilibrist al limbii albaneze, al limba române, al tuturor limbilor lumii. Kyçyku ar fi capabil să scrie un roman frumos chiar și într-o limbă din care el nu a auzit niciun singur sunet. Acest gen de narator este. Bardul prin excelență. Cel care absoarbe cititorul în poveste, îl subjugă literalmente cu măiestrie, fără a-i ușura lectura, dar și fără a-l forța să-i urmeze subiectul.
Într-o scurtă frază a lui Kyçyku poți râde sau plânge isteric. De o asemenea dimensiune este intensitatea scrierii sale, profunzimea umorului, penetrarea chirurgicală a bisturiului său, abilitatea cu care împletește povestea. 
Elvira Dones, prefața romanului Fluviile Saharei 
în limba italiană, 2011

Deja Albania mai are un autor de talie universală, nu grație cantității operelor, ci grație stilului magic, arhitecturii întru totul nouă a multora dintre cărți, mesajelor naționale și universale, cu un curaj intelectual neobișnuit (...) Este aici și psihologia ”Femeilor” lui Bukowski, și realismul magic al lui Marquez, și salturile pindarice ale lui Buzzati, și realismul tăios al lui Balzac. O plămădire a tuturor stilurilor în stilul rar al unui autor care nu putea să nu fie albanez născut între primitivism și civilizație, între legende și fapte reale, între virginitatea naturii și dezvirginarea personalității butaforice.
Gazeta Albaneză, Tirana, Novruz Xh. Shehu

În acest roman (”Home”) protagonist este ”Soarta omului”. Celalate personaje sunt înșiși cititorii, cărora le rămâne să-și aleagă soarta. (...) Ne vine să ne cutremurăm, deoarece “Home” nu este nimic mai puțin decât ADN-ul vieții noastre în cele trei timpuri ale ei: trecutul, prezentul și viitorul. Să ne cutremurăm, căci acest roman este ADN-ul memoriei noastre! Al memoriei în trei timpuri: ne vom aminti, vom fi amintiți și alții își vor aminti de noi… Scriitorul îi face loc cititorului în casa lui spirituală, în timp ce el intră și locuiește fie și temporar în noi. Și cititorul simte ”greutatea” noului locuitor înlăuntru. Poate din această cauză, pe parcursul romanului ”Home” te simți cititor, personaj și autor în același timp. 
Korrieri, Tirana, Elinda Marku

Fără îndoială cel mai autentic purtător de cuvânt al acestei jumătăți de secol, realist și magic, simplu și complex, sincer, un uriaș al scrisului. (...) Home este un personaj mereu proaspăt, care trăiește tot timpul și nu moare niciodată, la fel ca Don Quijote, trecând prin vremi și uimind omenirea cu naivitatea și genialitatea sa. Romanele lui Kyçyku nu sunt povești obișnuite despre oameni și evenimente istorice, despre întâmplări interesante sau atracții vremelnice, cu frumuseți virtuale, pentru a petrece timpul și care nu folosesc nimănui. Dincolo de literatura cu care ne-am obișnuit ani de-a rândul, romanele sale reprezintă o viziune și o analiză, descifrare a existenței până la detalii ”rușinoase”, dar profund adevărate. Ardian-Christian Kyçyku este un mit al scrisului și a înțeles ca nimeni altul că literatura nu este o simplă povestire lineară. 
Mokra, Pogradec, Istref Haxhillari

În această proză (…) cititorul poate gusta muzica unei alte lumi, unde ceva superior trezește sufletul ce se stinge și unde omul este un corp nu de carne, ci de suflet. Desigur, scriitorul Ardian-Christian Kyçyku izbutește cu o virtuozitate stranie în care se contopesc armonios înțelepciunea lui ca autor, sensibilitatea subtilă a omului și măiestria povestitorului. 
Koha ditore, Prishtina, Ragip Sylaj

Metafizica descrierii aduce aici un stil și o figurativitate literară perfecte, o vibrație subtextuală care-ți face și mai tristă durerea decesului personajului ”Home”, acesta din urmă purtând toată greutatea exilului. Personajul Home, acest Don Quijote evadat și acest trist Jozef K. al Balcanilor deja va fi cioplit în cerurile universal ale literaturii. 
TemA, Tirana, Dhurata Hamzai

… simți un fel de mișcare, aproape fizică, plină de freamăt de vânt și de liniște, o călătorie înspre pretutindeni și nicăieri, ai atins și ai fost atins, ai simțit multe lucruri lăuntrice care seamănă cu descoperirile deloc îndepărtate, profunde cât și de suprafață, care așteptau sub pielea ta, dar descoperiri ale prăpăstiilor sufletului, uneori asemănătoare cu mesajului unei pergamene, a unei piei vii (a ta), iar călătoria respectivă, aproape fizică, experimentată de tine, se dovedește a fi fost în tine, fiindcă ai fost citind proza scriitorului Ardian-Cristian Kyçyku. 
Gazeta 55, Tirana, Visar Zhiti

Gustul pe care ți-l lasă citirea operei sale se poate ”descifra” ca un proces în care intuiția, dansând cu imaginația, oferă o realitate eternă (indiferent de mișcările emotive și ale detemporizării). Fiind el însuși un ”plecat”, autorul cunoaște prea bine ”tremurul”, alunecarea ”podelelor”, sau învârtirea cerurilor. 
Metropol, Tirana, Blerina Goce

Acest suav huligan intelectual e osândit să rămână acelaşi lucid ultrasensibil, aed modern al vremurilor mereu zdruncinate din această parte blestemată de lume. Tânărul prozator, cum îi spun unii, este, de fapt, bătrân şi bântuit ca Balcanii. Dar un bântuit calm, care se mişcă printre Dulcile taine ale naşterii şi ale morţii, ale Începutului şi Sfârşitului, cu un sictir de nemuritor sau poate de fiinţă raţională venită din altă lume.
Realitatea românească, Corneliu Vlad

Ardian-Christian Kuciuk: să nu ne scape caracterul de eveniment al prezenţei sale acum şi aici şi, în genere, în literatura română. El nu este un albanez care scrie în româneşte (…) ci un scriitor albanez în toată puterea cuvântului care a decis să scrie şi în româneşte, reiterând, într-un fel, experienţa lui Panait Istrati. Ardian-Christian Kuciuk este un Panait Istrati al literaturii albaneze care a ales româna în locul francezei.
Ziua, Mircea Martin

Se poate spune fără ezitare că acest autor este cel mai fructuos autor al literelor albaneze în ultima sută de ani! De câte ori citeşti o carte (roman) al tânărului genial al literelor albaneze, celui numit Ardian-Christian Kuciuk, de atâtea ori vei rămâne uimit. (…) De câţiva ani el stă la „pândă” în Bucureştii României şi, aproape în fiecare an, scoate din „fabrica” sa literară câte un roman de o valoare extraordinară şi incontestabilă. Avem în vedere în primul rând romanele „Ochi”, „Îngerii de prisos”, „Home” şi practic toate cărţile pe care le-a scris între timp acest geniu al literelor albaneze (…)
Bota sot, TemA, Bajram Sefaj

Prozator vizionar, de o forţă uimitoare, practică o adevărată maieutică aplicată memoriei universale, nu se poate abţine să nu foreze în pântecele de piatră al mitului, să extragă rezultatul însângerat cu ambele mâini şi să ni-l arunce în faţă împreună cu un torent de parabole menite adeseori să ascundă mai curând decât să dezvăluie. Este uimitor întotdeauna procesul firesc (în acest caz) prin care distopia universală ia naştere într-un "ambient" atât de înscris normalităţii.
Ziarul de Duminică, Bogdan Alexandru Stănescu

Ardian-Christian Kuciuk a ajuns încă de pe acum foarte departe şi foarte sus cu opera lui. Acolo, la foarte departe şi foarte suspot ajunge nu cei care au picioare puternice de mers şi ştiu să facă figuri, ci cei pe care destinul i-a ales. Şi destinul, din fericire, alege rar şi fără greş.
Gazeta Atenei, TemA, Hiqmet Meçaj

Dincolo de "realismul magic", care pare a caracteriza substanţa epică (şi viziunea ontologică) a prozelor sale (un amestec insolit de realism, uneori violent, lipsit de iluzii, cioranian, şi de imaginal "fabulatoriu", folcloric, mitic, oniric, dintr-un eliadesc "timp suspendat", (...) surprinde la Ardian-Christian Kuciuk expresivitatea neobişnuită a limbii române în care scrie, de parca ar fi transgresat tacit în limba de adopţie tot freamătul ocult al limbii albaneze.
Pro-Saeculum, Ştefan Ioanid

Ardian-Christian Kuciuk are două patrii literare, glorificate de el în ceea ce scrie. Pentru Albania simte responsabilitatea pe care o ai faţă de locul naşterii şi al primelor cuvinte. România este o opţiune spirituală pe care nu ar schimba-o cu nimic altceva. Venit dintr-un tărâm oglindit în miticul Ohrid şi dintr-o mutilantă, sălbatică represiune ideologică, istoria prozei lui este, de fapt, triumful unui talent uriaş.
Ed. Humanitas, Iolanda Malamen

Faptul că în ţara sa de obârşie este privit şi potrivit pe aceeaşi treaptă cu un scriitor de talia unui Ismail Kadare, iar faptul ca în România a fost asimilat ca un „Márquez al Balcanilor”, ar putea spune multe şi chiar spune, în ciuda unei tăceri „diplomatice” şi şovăielnice a criticii de specialitate autohtone. În definitiv, avem de-a face cu un mare prozator, de care ar trebui să fim mândri că respiră prin preajmă.
Agora on-line, Paul Vinicius

La jumătatea dantescă a vieţii sale, Ardian-Christian Kuciuk are o bibliografie pentru care seniorii scrisului românesc l-ar invidia. Încă din 1988, încătuşată de o dictatură schizofrenică de cel mai înalt grad, Tirana literară îi dădea lui Kuciuk un premiu naţional pentru romanul “Triumful lui Proteu”. Simbolic titlu! Pentru că Proteu este autorul însuşi, cu oscilaţiile sale între nuvelă şi roman, literatură şi pictură, filologie şi teologie, poezie şi jurnalistică, şi şirul dubletelor poate continua… S-a afirmat cu o formulă fericită că acest albanez stabilit în România poate fi numit “un Marquez al Balcanilor”. Dar proza lui, uneori laconică, alteori voluminoasă, nu descifrează doar geografia îngustă a unui spaţiu blestemat, ci şi condiţia umană autentică. În adâncul fiinţei sale, Kuciuk este un filozof pentru care lumea nu mai are taine chiar dacă deocamdată se ascunde în negură.
Asediu – roman scris cu foarte puţine ghilimele, prefaţă, Ioan Adam