[Lumânări cu cap de om sau
invers] 7
[Ordinul sticlelor gravide] 9
[Aşa sunat-au aminţirile] 20
[Haosul şi o flacără cât
privirea] 44
[Numere. Încă de argint] 59
[Auzul spulberat dixit] 63
[Ven-in-Os] 67
[Scuipatul universului] 79
[Poeţii trebuie ucişi de mici] 89
[Dosarida] 93
[Sfaturi către un blestem
acceptabil] 136
[Fraţi de cerneală] 141
[Inter Musae] 159
[Luaţi loc în timp, vă rog...]
172
[Triumphalus sau Apusul
Armăsarilor] 183
[Orbii et urbi] 194
[Invitaţie la Orbire. Acum şi în
rate] 217
[Your(h)ope] 227
[Satul de în-apoi] 248
[Tabla Înmulţirii] 260
[Cântarul invizibil al
manuscriselor] 282
[Din Cartea Outiştilor citire]
304
[Puii de corb faţă cu
posteritatea] 314
[Săraci de carton] 355
[Corectând pietre şi ochi] 362
[Chipuri de închiriat] 374
[Tu] 383
[Epocalipsa] 388
*
Şi te trezeşti într-un amurg de toamnă, din vis sau în vis, parcă abia fătat afară dintr-un trup ciudat, nu al Morţii, nici al mamei, sau abia înlănţuit într-un nou trup, nu al mamei, nici al Vieţii, înconjurat de lumânări. Ard în linişte, înfipte sau răsărite pretutindeni, încât nu mai ştii unde se sfârşeşte viitorul şi unde începe trecutul. Seamănă cu oameni dragi, în agonie, care-ţi şoptesc: „Dacă ne mistuim până la capăt, vei vedea totul… Dar la ce-ţi poate folosi acest tot?! Doar dacă ne stingi cumva, ne păstrezi farmecul şi, de ce să nu mărturisim: ne prelungeşti viaţa” (sau aţa vie)...