Ardian-Christian Kuciuk – laureatul Premiului Naţional albanez de Literatură „Pana de Argint”

La 9 decembrie a.c., scriitorului de expresie albaneză şi română Ardian-Christian Kuciuk (pseudonimul lui Ardian Kycyku, născut la 23 august 1969 la Pogradec, Albania) i-a fost decernat la Tirana Premiul Naţional de Literatură „Pana de Argint”, categoria nuvelă, pentru volumul de proze alese intitulat „Perla”, publicat în anul 2012 de editura DIJA - Poradeci. Prestigiosul premiu este acordat de către Ministerul Culturii din Albania.
Cele mai multe proze ale volumului au fost scrise la Bucureşti în perioada 1991-2011, unele fiind traduse şi în limba română.
Autor a peste 35 de cărţi în ambele limbi, Ardian Kycyku este doctor în filologie, doctorand în teologie şi rector al Universităţii Române de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea” din Bucureşti.

HaemusPress 2013

Premiul Naţional al Literaturii "Pana de Argint" 2012 pentru nuvelă (volumul "Perla") - Tirana, 9.12.2013

Premiul Naţional al Literaturii "Pana de Argint" 2012 pentru nuvelă - volumul ”Perla”
(The Albanian National Prize for Literature "Silver Pen", for short stories, 2012, for "Pearls" - selected prose, volume I / Çmimi Kombëtar i Letërsisë "Penda e Argjendtë" 2012 për tregim - vëllimi "Perla", prozë e zgjedhur I) 
Tirana, 9.12.2013

Comunicare in-humanum est

 Dr. Ardian Kycyku - Comunicare in-humanum est

Studii, eseuri, prelegeri pluridisciplinare.
Comunicare și Relații Publice, Imagologie, Semiotică, Jurnalism cultural, Literatură, 
Cultură și Civilizație Balcanică 



Nota autorului: Materialele acestui volum sunt exprimate în cheie metaforică şi trebuie citite cu aceeaşi cheie, sau cu una asemănătoare.

"Şi iarăşi poate sculpta cineva în lemn un porumbel, 
dar atunci când este privit la microscop, 
să apară ca o şopârlă”.
Sf. Paisie Aghioritul

O viață pur individuală este oarbă și atee. Am pierdut umanitatea 
pentru că am devenit solitari”.
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae
(Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt)


Avalanşa informaţiilor de astăzi – majoritatea reclame ce slăvesc tot ceea ce se descompune rapid şi oferă o fericire multiplă sau chiar totală, spălând creierul în aşa măsură, încât omul să nu caute decât acest gen de fericire – inoculează impresia că lumea n-a mai fost vreodată atât de spaţioasă, accesibilă, dăruită spre cizelare şi stăpânire. De fapt, astfel se ascunde micşorarea ei continuă, din ce în ce mai sufocantă. Concentrat asupra unei singure fericiri potenţiale, ce poate fi achitată în rate nedezvăluite, cumpărată sau doar cumpărată, omul conştientizează şi, în acelaşi timp refuză să accepte vremelnicia elementelor fericirii sus menţionate. Supunându-se unei căutări ce consumă incomparabil mai multe energii şi timp, decât procesul regăsirii de sine, omul şi-a împărţit atributele şi darurile cu protezele pe care le-a confecţionat pentru a-şi spori confortul şi pentru a câştiga timp. Şi totuşi, el are din ce în ce mai puţin timp de gândire, din ce în ce mai puţin spaţiu pentru a-şi ocroti luciditatea şi din ce în ce mai mult timp dizolvat în spaţiu şi invers unde/când se integrează treptat şi când/unde se dezintegrează de propriul suflet. Mistic vorbind, globalizarea este ultima fază a unui război desfăşurat între om şi propria dimensiune cotidiană, întru visul de a stăpâni realitatea, un război pierdut din clipa în care omul i-a acordat mai multă încredere entităţii ajutătoare (protezei, produsului) decât lui însuşi. Mutarea încrederii reprezintă invariabil şi mutarea puterii. Astfel, omul susţine şi se alege cu o sclavie treptată ce-l duce la pierderea codurilor de descifrare a realităţii, îl izolează şi îi impune acea spaimă existenţială care anihilează simţirea, el ajungând nu doar să se supună entităţii ajutătoare, ci şi a semăna din ce în ce mai fatal cu ea. În acest context, globalizare completă înseamnă identificarea entităţii umane cu cea materială, un fel de domnie a materiei.