Tu [povestire]


Şirul corăbiilor imperiale parcurgea Mediterana. Pânzele semănau cu nişte nori astmatici. Era o zi calmă şi luminoasă şi nici bocetul fărâmiţat al păsărilor carnivore nu prezicea moartea cuiva, cu atât mai puţin moartea Împăratului. Încă nu se inventase binoclul. Dar auzul era la fel de lung ca şi privirea binoclului şi locuitorii din malul mării încremeniseră de gemetele misterioase ale valurilor ce aduceau ameninţări din Nevăzut.
Corăbiile imperiale se întorceau din ziua de naştere a unui rege străin. Împăratul îi dusese cadou o sclavă cu trei sâni şi o duzină de cai pur sânge. Regele străin nu se lăsase mai prejos. De-a lungul distracţiei ce durase o săptămână, fuseseră tăiaţi, prăjiţi şi preschimbaţi în fecale peste o mie de boi, două mii de găini grase, şi se goliseră peste douăzeci de mii de burdufuri cu vin roşu ca sângele. Împăratul şi regele străin se prăpădiseră de râs, luând vinul drept sânge de duşmani. Nu te puteai sătura de un asemenea sânge.