I.
O
cameră spaţioasă, albă, cu o măsuţă rotundă şi cinci scaune de lemn împrejur.
Pe scaune, în locuri vizibile, scrie: Regizorul, Actorul I,
Actorul II, Actriţa, Dl. Nume Imposibil.
Pe
un soi de tabel de restaurant, unul dintre membrii juriului pare să fi scris cu
creta:
„Casting
pentru piesa care nu poate începe aşa. Pentru sănătatea tuturor, evitaţi
consumul excesiv de nesimţire, cinism şi orgoliu maladiv. Bun venit, vă dorim
succes!”
Deasupra
măsuţei stă un acoperiş vechi, sprijinit pe patru bare de lungimi diferite. Una
dintre bare imită Coloana Infinitului. Pe una dintre bare sunt desenaţi cu
creta câţiva pomi înfloriţi.
Între
măsuţă şi scenă sunt înşiruite câteva fotolii pentru spectatori.
Două
ferestre înalte fără geam, ceşti de cafea, scrumiere, câteva afişe cu portretele
actorilor. Un portret lipseşte. În centrul siluetei se poate citi: „De
ce a venit cel care lipseşte?!”
Pe
scenă, ca un covor, stă imaginea unui oraş plin de blocuri, ferestre de forme
şi dimensiuni diferite, unele aprinse, altele întunecate. Acelaşi oraş, cu
temeliile în sus şi vârfurile clădirilor în jos, se poate vedea ca prin ceaţă
şi în spatele scenei. Imaginile oraşului sugerează o clepsidră, în centrul
căreia se află camera de casting şi repetiţii.
Regizorul
Omul avea dreptate, deşi nu-i puteam da dreptate făţiş.
Actorul
I
Cum adică? Nu dăm dreptate, dacă nu câştigăm nimic. Sau
era altceva?
Regizorul
Adică „Piesa asta
nu poate începe aşa!”
Actriţa
Şi chiar nu începe aşa.
Actorul
I
Aşa cum?
Regizorul
Cum şi-a imaginat autorul.
Actorul
II
Iar autorul, citez, „n-a
fost chiar un ratat, doar că nu face diferenţa dintre turism şi exil. Or fi trăit el în toate ţările planetei, dar
prin moartea întâia n-a trecut”.
Actriţa
Superb spus.
Regizorul
Bagă şi un absolut,
că aduce noroc.
Actriţa
Poftim?
Actorul
I
Absolut
superb spus.
Actriţa
Dar dacă piesa asta nu poate începe aşa, ci aşa, regizorul va fi altul. La asta v-aţi gândit?
Regizorul
Omul avea dreptate, dar n-a spus cum să înceapă piesa. A
insistat doar că „nu poate începe aşa”.
Actorul
I
Deja m-am plictisit. Aş renunţa.
Actriţa
Subscriu.
Regizorul
Da, tu doar subscrii. Nu poţi suscrie. (Râde).
Actriţa
Văd că te-a cam virusat exilantul.
Regizorul
Şi nu mi-e jenă, să ştii. Mereu am fost deschis, n-am
pierdut ocazia să iau de la alţii ce mi se pare mai plastic, mai definitoriu.
Actorul
I
Dar tot n-am înţeles ce ne-a mâncat în cur să facem o
piesă despre exil. Ce ne trebuie nouă exilul?! Ce, s-au sfârşit crimele
cumplite, preacurviile, trădările, comploturile etc., ca să ne ocupăm de exil?!
Sau or fi murit scriitorii şi actorii exilaţi (Surâde).
Regizorul
Motivul principal e legat chiar de cur, şi chiar de curul
vostru. Vreţi să fiu mai clar?
Actorul
I
Chiar te rog.
Regizorul
Exilul este mereu la modă, stimate. Ca şi moartea. Toate
se duc pe apa sâmbetei, exilul rămâne. Omul ţi-a spus-o clar: „Fiecare trăieşte azi în patria altuia”.
Actorul
II
Măcar să fi avut şi noi o patrie. Dar avem un haos mai
mare decât lumea, în schimb.
Regizorul
Pentru că alţii trăiesc în patria noastră.
Actriţa
Unul dintre ei e chiar omul.
Regizorul
Omul e omul meu
deja. E viitorul acestei piese, iar această piesă ne aduce fonduri, adică
singurele fonduri nerambursabile din aceşti zece ani, sper că n-aţi uitat. Iar
noi, în lipsa acestor fonduri, nu prea vom avea chiloţi în cur. Nu prea ştiu să
fi rămas vreo activitate colaterală în care să nu ne fi reprofilat până acum.
Cine nu s-a săturat să facă reclame la medicamente, la margarină, la vaselină,
la prezervativ, la tampoane, la asigurări… şi cine n-a fost bufonul vreunei
nunţi sau botez sau înmormântări şi aşa mai departe, adică tot acolo, să scuipe
în gura mea. (Deschide gura şi se plimbă
în faţa fiecăruia). Ce s-a ales cu visele noastre, fraţilor?
Actriţa
Eu nu sunt frate.
Regizorul
Surorilor.
Actorii
Eu nu sunt soră!
Regizorul
Dar n-am înţeles ce vă deranjează la exil. În exil suntem
sau nu. Piesa va avea succes sau nu. Spectatorii, cel puţin la premieră, se vor
simţi bine sau nu. Deci, treaba merge brici, hai la treabă!
Actorul
II
De fapt… dacă stau bine şi mă gândesc…
Regizorul
Nu să stai bine şi să te gândeşti, ci să stai oricum şi
să te gândeşti bine!
Actorul
II
… vroiam să spun
că nici autorul n-a cunoscut exilul.
Regizorul
Păi, vezi… Şi dacă el habar n-are ce înseamnă exil, iar
noi am dat de un exilant de excepţie, ca să zic aşa, ce ne opreşte să scoatem
din mizeria asta de text o capodoperă, care mai e şi plătită regeşte?!
Actriţa
Chiar nimic.
Actorul
I
Chiar nimic?! Dar dacă omul nu mai apare pe aici?
Regizorul
Ba apare. Nu ştiţi ce tărie de caracter au exilanţii.
Actorul
I
Mă laşi? Cum poate avea tărie de caracter un individ
trecut prin toate mecanismele supravieţuirii. Poţi să-l suspectezi că are
noroc, bani, viclenie şi tot ce vrei, chiar şi caracter, dar tărie…
Actorul
II
De ce te miri?! Poate avea tărie în vene.
(...)
* Coperta - după o lucrare semnată Iulia Enkelana
* Textul