I.
Un birou mare, cu o
fereastră cât peretele din față; un lampadar vechi în formă de caracatiță
nepericuloasă, aproape veselă; două uși înalte, de lemn învechit, decorative; o
masă lungă și masivă; zece fotolii îmbrăcate într-o stofă groasă, cu niște
trandafiri imenși care, din cauza vechimii, par ruginiți.
Pereții nu s-au vopsit de
mult, dar nu deranjează, creând impresia că zugravii au intenționat ceva
vintage. În dreapta mesei, lângă ușa funcțională, stă Funcționarul II. Are în
față un teanc de dosare.
În partea stângă a mesei,
cu spatele spre scenă, s-a așezat Funcționarul I. Acesta cercetează anumite
hârtii înmânate de către Funcționarul II, ține notițe, pune hârtiile în
dreapta, iar foile cu notițe: în stânga, sub o ramă mare fără fotografie, unde
pare a fi locul Șefului / Directorului / Președintelui.
Funcționarul I
Nu ne dă afară nimeni pe noi, stai liniștit. Vorba aia: capetele se
schimbă, păduchii rămân.
Funcționarul II
Înțelept e poporul, nu?! Ce ne-am fi făcut, dacă n-ar fi fost poporul.
Funcționarul I
Tot nu ne-ar fi dat nimeni afară. Suntem genul de oameni care ies din birou
cu picioarele înainte. Băga-mi-aș picioarele, să-mi bag...
FUNCȚIONARUL II
Nu te deranjează că ești ascultat?
FUNCȚIONARUL I
Cu toții suntem. Și cei care ne ascultă. Cred că și ei visează să-și bage
picioarele.
FUNCȚIONARUL II
Depinde unde. Sunt ei, oare, atât de violenți?!
FUNCȚIONARUL I
Tu nu?!
FUNCȚIONARUL II
Nu. De ce?
FUNCȚIONARUL I
De ce ce?!
FUNCȚIONARUL II
Important este că nu ne dă nimeni afară. Altele se rezolvă. Pas cu pas. Personal,
consider că cea mai mare nenorocire a unui om este să fie dat afară.
FUNCȚIONARUL I
Depinde unde și de unde. Că poți fi dat afară de unde nu ți-e locul și
atunci nu mai e nicio nenorocire, ci o adevărată izbândă.
FUNCȚIONARUL II
M-am convins deja că locul nostru e aici. De mult. Nu?
FUNCȚIONARUL I
Altfel n-am fi fost aici... Câte capete s-au schimbat de când sunt eu
aici... De fapt, cele mai multe au fost tăiate, chiar dacă s-au aplecat până nu
se spune. Unele în chinuri cumplite, altele amorțite... Unele nici azi nu cred
c-au realizat ce s-a întâmplat... Vorba poporului: le-a venit de unde nu se așteptau...
FUNCȚIONARUL II
Cum începem?
FUNCȚIONARUL I
Ca de obicei. Greii înainte. Mărunții – la sfârșit. Să ne menajăm și noi
starea de spirit. Mărunții să fie în loc de dulce, că ăia grei sunt plin de
amar și otravă. Deșii... deseori... ăia mărunți conțin mai multă otravă... Avem
mulți?
FUNCȚIONARUL II
Grei sau mărunți?
FUNCȚIONARUL I
În total. Că se amestecă și devin toți medii.
FUNCȚIONARUL II
Numai douăzeci și unu. Cu sau fără soțioare, iubite etc.
FUNCȚIONARUL I
Înseamnă că vom înopta aici. De parcă ar fi prima oară. Am avut eu și peste
două sute, de zici că tocmai se încheiase un măcel.
FUNCȚIONARUL II
Dacă fumezi mai rar, terminăm mai repede.
FUNCȚIONARUL I
Nu: dacă te piși tu mai rar,
terminăm mai repede.
FUNCȚIONARUL II
Poate ne găsim limbajul comun și câștigăm timp.
FUNCȚIONARUL I
Cum adică?
FUNCȚIONARUL II
Tu să fumezi când eu fac pipiluș.
FUNCȚIONARUL I
Fumatul e o chestiune de inspirație, nu de rinichi.
FUNCȚIONARUL II
Poate chiar se încheiase.
FUNCȚIONARUL I
Ce anume?
FUNCȚIONARUL II
Măcelul de care vorbeai.
FUNCȚIONARUL I
Aha... De fapt, în meseria noastră, măcelul abia după aia începe.
FUNCȚIONARUL II
Oare sughiță vreunul în timp ce noi îi studiem?
FUNCȚIONARUL I
Mă îndoiesc. Dacă socotim bărfitorii, ascultătorii telefoanelor, cititorii
ascunși ai corespondenței etc., ar trebui să li se schimbe respirația în
sughiț. Nimeni nu mai sughiță azi, să fii sigur.
FUNCȚIONARUL II
Personal, n-am sughițat de foarte multă vreme. Din ziua nunții, ca să zic
așa.
FUNCȚIONARUL I
Și atunci ai sughițat din cauza urărilor, cred. (...)