Semiotycon Balcanic: Sf. Constantin Brâncoveanu
 |
| Concepție artistică și realizare: Ardian Kycyku |
Fișa semiotică a
lucrării:
1. În locul capului
tăiat al domnitorului C. Brâncoveanu este o mână în poziție de rugăciune. Mâna
sugerează flacăra unei lumânări și / sau o peniță. Ideea principală: Nimic în afara rugăciunii, dacă este doar
omenesc, nu dăinuie.
2. Capul tăiat al
domnitorului C. Brâncoveanu este prins în piept, între două părți ale hainei
care sugerează o carte mare deschisă – respect față de transformările culturale
survenite de-a lungul domniei lui C. Brâncoveanu. Între cap și picioare se vede
o trecere în formă de poartă deschisă. Ideea principală: orice expresie și dovadă a idealismului subînțelege un sacrificiu;
orice sacrificiu este o poartă spre transcendent.
3. Două linii care se
intersectează (a. între fruntea și nasul, b. între ochii domnitorului C.
Brâncoveanu) formează o cruce discretă.
4. Din spate și din
profil, lucrarea sugerează o lumânare arzând, topindu-se într-o formă
personalizată, nu perfectă, ci vie.
5. Prima parte a
soclului, privită de sus și din lateral, reprezintă inițialele numelui
domnitorului C. B.
Tu [povestire]
Şirul corăbiilor imperiale parcurgea
Mediterana. Pânzele semănau cu nişte nori astmatici. Era o zi calmă şi
luminoasă şi nici bocetul fărâmiţat al păsărilor carnivore nu prezicea moartea
cuiva, cu atât mai puţin moartea Împăratului. Încă nu se inventase binoclul.
Dar auzul era la fel de lung ca şi privirea binoclului şi locuitorii din malul
mării încremeniseră de gemetele misterioase ale valurilor ce aduceau ameninţări
din Nevăzut.
Corăbiile imperiale se întorceau din
ziua de naştere a unui rege străin. Împăratul îi dusese cadou o sclavă cu trei
sâni şi o duzină de cai pur sânge. Regele străin nu se lăsase mai prejos. De-a
lungul distracţiei ce durase o săptămână, fuseseră tăiaţi, prăjiţi şi
preschimbaţi în fecale peste o mie de boi, două mii de găini grase, şi se
goliseră peste douăzeci de mii de burdufuri cu vin roşu ca sângele. Împăratul
şi regele străin se prăpădiseră de râs, luând vinul drept sânge de duşmani. Nu
te puteai sătura de un asemenea sânge.
A Swan perspective
1. Istorie prin absență de imagini
Aceasta este frântura unei povești venite dintr-un spațiu aproape necunoscut, unde umanismul înca nu a fost înlocuit de turism. Se poate numi și un spațiu al frumuseții primordiale, deoarece frumusețea orașului albanez Pogradec – Enkelana pentru romani – aflat la 40°54′N 20°39′E, lângă faimoasa Calea Egnatia a antichității, care lega Roma de Constantinopol – nu are vârstă, nu se supune istoriei și rămâne neschimbată, sau crește, chiar după ce trecerea anilor deteriorează în om privirea de copil.
Acest gen de frumusețe nu doar menține într-un mod tainic prospețimea privirii, ci și împiedică sufletul să participe la profanarea lumii și a vieții.
În anul 1974, bunicul mi-a dăruit un monoclu folosit de tunarii străini care, de-a lungul Primului Război Mondial, se mutau ori în oraș, ori în dealul-cetate numit Kalá, unde acum zac osemintele soldaților a cel puțin trei armate din epoci diferite. Se pare că n-au tras cu tunurile niciodată; poate ceea ce au văzut din monocluri sau cu ochiul liber i-a încremenit. Frumusețea are un mod inaccesibil de a se ocroti. La plecare, soldații le-au făcut cadouri copiilor, dar nu arme, ci stilouri, hârtii nescrise, vederi, adrese, fotografii, tabachere și rar câte un aparat fotografic. Locuitorii acestui oraș mereu par a fi trăit într-un colț invizibil al istoriei, dar niciodată n-au furat lucrurile altora și nici nu și-au trădat țara primindu-i frumos pe străini chiar și când aceștia veneau să distrugă.