Barlove

Hand-made by Ardian-Christian Kyçyku, 2012, Bucharest, Romania. 
Copyright, including the word "barlove": Ardian Kyçyku

Trialog [AL]

[Eseu(ri) interdisciplinar(e) privind legăturile literaturii cu exilul și cu limbile pe care ea le alege pentru a ocroti Memoria și Metafora / AL]
Synopsis

“Trialog” intenționează să transmită o imagine cât mai cuprinzătoare, explicată și în mod comparativ, a stării lumii, a cărții și a scriitorului astăzi, privită din perspectiva unei literaturi devotate care nu acceptă să se altereze. Literatura nu este punctul de sosire al cărții, ci principalul punct de pornire pentru a descoperi calitatea vieții în această frântură de timp care se prezintă ca fiind definitivă și de neuitat. O calitate care depinde întru totul de credința în Creator și de ocrotirea limbii scrise și vorbite.
Având simultan natură parabolică, enciclopedică și antologică*, alcătuită cu scopul deloc patetic de a îmbunătăți calitatea vieții („Improving the quality of life”) al European Academy of Performin Arts**, folosind polemica drept reacție a fiecăreui echilibru amenințat și intenționând să păstreze ritmul cu care se împrospătează în mod firesc enciclopediile și dicționarele literare, cartea:
- aduce informații necunoscute, sau nesatisfăcător exprimate, din două culturi asemănătoare și cu destine apropiate, precum cea albaneză și română, pentru a re-lega și / sau reîmprospăta câteva fire rupte ale unei vechi colaborări care, din nefericire, momentan este închis în chestiuni extraliterare;
- privește Răsăritul ca pe o formă culturală extinsă a spațiului balcanic, și Occidentul – ca pe o formă politică restrânsă a Europei dintotdeauna;

Zo-om

Foto & Copyright A.-Ch. Kycyku

De aceea nu s-a auzit nici strigătul motanului Zoom. De mult în cartier nu se mai auzeau nici plânsete de prunci, nici gemete de bătrâni care-și dau sufletul. Aceștia ajunseseră să creadă că, de-ți dai duhul cu cât mai puțin zgomot, ți se prelungește viața. Pe de altă parte, deși nu le era jenă să scoată din gură ciudățenii, se zbăteau să moară cu cât mai puțin zgomot, ca să nu se bucure vecinii. Acum, la început de iarnă, când gerul îi dădea aerului forma unei mari surzenii, se auzeau doar lătratul câinilor, croncănitul ciorilor, bocetele înfiorătoare ale pescărușilor și câte un nebun sau bețivan care urla sau blestema ca într-un teatru unde muriseră toți spectatorii.
- Văz că deja lumea s-a împărțit deja în două soiuri de țări, - surâse Iustin, în timp ce cu mâna stângă le arunca fârâme de pâine mucegăită celor trei lebede de pe malul lacului, iau cu dreapta flutura blând o carte.
- Deja, sau de când s-a scris cartea aceea? - întrebă sora sa, Lina.
- Niciodată nu se știe cu exactitate când a fost scrisă o carte, - răspunse el.
- Eu știu că toate țările devin sate, - spuse una dintre fete. Dar dacă acea carte...
- Țări care te obligă, - citi Iustin din memorie, - chiar și cu o amorțire lentă a conștiinței, să crezi că lucrurile vor merge mai bine... și țări care te obligă să speri că lucrurile nu vor merge mai rău de atât...

About literature and bilingualism


Iolanda Malamen: Ardian-Christian Kuciuk, God has given you a second literary homeland: Romania. So, as it could be said, “the sweet burden” of two languages in which you can write different things. I find that fascinating.

Ardian-Christian Kuciuk: I must say that these two homelands, in time, became more textual than literary. For me, the fascination lies more for the gift required to maintain a real equilibrium between the sweetness of the burden and burden of the sweetness.

- You have reinvented yourself in a new culture. Was that, though, a trauma?

- It was more than a reinvention, it was like climbing a mountain backwards. Before writing directly in Romanian “The year in which the swan was invented” in the graceful year of 1996, for instance, I believed that I would not write in another language except Albanian, ever again. Maybe it was a trauma for the other, although my behavior had no stains of abnormality. It was the natural rise of a literary opera to the level at which you can produce global literature, along with the more local the languages that you write in become.

Un chip al Bucureștiilor...


Un film de: Iulia Enkelana

Coloană sonoră: Andrei-Miron Mancaș - Giant Sunset 
Interpretată de: Andrei-Miron Mancaș & George Sohan 
Concept coregrafic: Irina Strungăreanu 
În propriile roluri: Sofia Anastasiu & Marena Kyçyku 
Mulțumiri speciale echipei GoBucharest

Imunitate în diversitate

Photo & Copyright: A.-Ch. Kyçyku, Paris 2011
Abstract
În principiu, exilul, indiferent de motive, este părăsirea unui spațiu și mutarea în altul, unde nu întotdeauna este loc și nici timp, mai ales în lipsa unei culturi cât de cât acceptabile. Altfel, exilantul nu va putea ieși din starea cărnii vorbitoare și nu se va regăsi în noua sa existență, pierzându-și treptat și esențele spațiului originar.

Cuvinte-cheie

Exil, emigrație comparată, cultură, exod, originalitate, ospitalitate, pragmatism, religie.


Carte și cetățenie

O întâmplare la prima vedere doar ridicolă și absurdă, greu de crezut chiar și în stare de ebrietate sau în exces de poezie, m-a ajutat să lansez sintagma ”Emigrație comparată”. Ramură a imagologiei și a semioticii, în condițiile actuale, ea poate avea un viitor mai aparte, adică să-i folosească mai mult trecutului, decât prezentului. După ce a cumpărat una din cărțile mele virtuale în limba albaneză, o tânără care – conform datelor afișate – nu știe decât engleza, probabil formată să creadă că pe planeta asta există doar o singură limbă, s-a străduit să-mi citească cartea și a ajuns la concluzia că autorul scrie într-o engleză îngrozitor de săracă, iar cartea este cea mai proastă posibilă, un ”catastrophic disaster”.
E adevărat că cititorii acestor decenii au o ignoranță care nu este digerată nici măcar de literatură sau de anecdotic, încât nu lipsesc cazurile în care autorul se întreabă cu toată gravitatea: Care dintre noi s-a născut în zadar și / sau Care dintre noi într-adevăr s-a născut?! Cititorii care confundă dreptul înnăscut de a fi cetățean cu suferința de a fi cult, mereu îmi amintesc de acea gașcă de tineri – tot dintr-o carte scrisă în albaneză și citită în nu știu ce limbă – care se întrebau mirați: ”Dar noi șurubelnițe avem – de ce nu putem desface niște metafore?!” Tragismul situației cred că spulberă orice plăcerea orgolioasă chiar și la autorii începători. Evidența ne transmite fără nicio metaforă faptul că mase imense de cititori-cetățeni, convinși că se află undeva-cândva, nu realizează că au fost absorbiți de un spațiu care poate fi denumit ”Surghiun în virtual”.    

”Coafura sfinților” [teatru radiofonic]

”Radiodrama”, 14 februarie 2004, Radio Târgu Mureș
Regia artistică: Horațiu Mihaiu
Adam: Sebastian Marina
Celălalt: Adrian Cucu
Povestitorul: Rareș Budileanu

Iulia Enkelana: ”Eyeland” - album original graphics

Universitas

Prof.univ.dr. Ardian Kycyku

I. Discipline care se regăsesc sau pot fi integrate în programe de licență, de master și postuniversitare: 
  • Istoria teatrului universal (din antichitate până în prezent)
  • Imagologie și diplomație culturală
  • Elemente de Cultură şi Civilizaţie Balcanică 
  • Aspecte ale literaturii sud-est europene
  • Structura limbajului în mass-media
  • Comunicare în administraţia publică
  • Comunicare şi Relaţii Publice
  • Fenomenul Audiovizual
  • Semiotica şi stilistica teatrului
  • Jurnalism teatral
  • Curs intensiv de limbă albaneză
Fiecare disciplină dispune de un curs / manual, cu bibliografie actualizată, teme de dezbateri și studii de caz.

II.

Informații mai amănunțite pot fi oferite la cerere.

Modalitatea de predare: direct și / sau online (via Skype)
Curriculum Vitae
Lista lucrărilor (selectiv)
Contact


Oferta în limba albaneză / shqip

"Exile story..." - convorbire

Revista Artă în Diversitate: V-ați născut în oraşul Pogradec din Albania. Cum ați ajuns în România?

Ardian-Christian Kuciuk: Am ajuns în România în iarna anului 1991, cu o bursă a Fundației Culturale Române, astăzi ICR. Dar privind înapoi cu puțină poezie, descopăr liniile discrete ale unei chemări. În afara tatălui meu, care studiase și se îndrăgostise de România în anii '60, doi dintre întemeietorii literaturii albaneze moderne, liricul Lasgush Poradeci și prozatorul Mitrush Kuteli, ambii născuți la Pogradec – și cu ambii având legături de rudenie – au trăit și au scris în România anilor '20. La Pogradec, din fericire, nu doar m-am născut, ci și am copilărit și am scris pentru întâia oară. E imposibil de transmis în puține rânduri ce înseamnă un oraș ca Pogradec, dar pot spune doar că, în pofida transformărilor produse de valurile globalizării, orașul conține și astăzi frumusețe pentru orice vârstă, personalizată, cum s-ar spune. N-am înțeles clar de ce ar pleca cineva dintr-un astfel de spațiu binecuvântat – căci mulți dintre bătrânii de altădată trăiseră ori în America, ori în Grecia, ori în România – dar presupun că nimeni nu este în stare să suporte permanent o anumită calitate sau încercare a frumuseții. Am plecat întâia oară în anul 1976, când a trebuit să ne mutăm în capitală, și a fost prima mea exilare. Mă copleșește și acum amintirea vecinelor care plângeau în spatele camionului care ne lua, de parcă ne duceam să murim.

Târgul de Carte de la Leipzig 2016