Ediția din 2017 în limba albaneză a romanului „Fluviile Saharei”. Editura PA, Prishtina-Berlin 2017.
Considerat „deschizător de drumuri”, „manual rafinat de stil” şi „revelaţie prin care proza albaneză îşi regăseşte rădăcini comune cu cea europeană”, „Fluviile Saharei” a fost scris în trei variante, în limba albaneză, în anii 1986, 1989 şi 1991. Având deja două ediţii (Tirana 2000 şi Bucureşti 2009) „Fluviile Saharei” este prima piesă a unei fresce compusă din patru romane ale autorului, beneficiind de peste 50 de recenzii şi cronici în presa scrisă, audiovizuală şi electronică din Albania, SUA, Elveţia, Italia, Germania, Kosova etc.
Un tânăr nonconformist rămâne blocat într-un superb orăşel de provincie aflat pe malul Lacului Ohrida, în Albania perioadei dictaturii. O alunecare neaşteptată de teren strică şinele singurului tren care leagă orăşelul de restul lumii, iar protagonistul nu găseşte nicio altă posibilitate de a părăsi frumuseţea unde venise să scape de plictisul şi zgomotele capitalei. Universul său se răstoarnă treptat şi el se vede obligat să se regăsească în cu totul alte condiţii. Lumea vizibilă se amestecă cu cea virtuală; sistemul de valori îşi dezvăluie o dimensiune necunoscută, revelând un absurd asimilat şi amplificat de fiecare cuvânt rostit sau auzit, de fiecare culoare, eveniment, chip uman sau mărunţiş al vieţii de zi cu zi. Fiind un fel de geniu fără cauză şi fără operă, maestru şi victimă a existenţei, chinuit şi călăuzit de o sete greu de catalogat, protagonistul trece printr-o iniţiere inedită, de la o oarecare zi la o zi a evadării (mintale, sufleteşti), la una a reîntoarcerii, la una de Şabat, şi totul se încheie cu o duminică ce vine în chipul unei plafonări finale a fiinţei umane. Provincia clasică se transformă într-un sat global dominat de cuvinte ce-şi pierd sensul, puterea şi rostul, iar noul absurd descoperit şi îndrăgit de protagonist rămâne primul pas pe care el îl poate face înspre Dumnezeu sau înspre autodesfiinţare. Ca şi alte romane ale autorului, „Fluviile Saharei”, precum a insistat critica de specialitate, poate fi doar trăit şi nu povestit.
“Liric şi vizionar, ironic şi violent, romanul lui Kuciuk ne târâşte într-un vârtej de voci şi apariţii, de pasiuni sfâşietoare şi aşteptări febrile, într-un proces de dezagregare psihică, brăzdat de strălucirile unui erotism misterios” anunţă site-ul Editurii Zandonai).