 |
| Photo: Joan Leka, Xhoel Leka |
"Tatăl" – un roman despre fatalitatea
răzbunării și umanismul lipsit de glorie al anonimilor
”Tatăl era atât de neprihănit, încât uneori
îți venea să-l omori” – este una dintre frazele-cheie ale acestui roman
scris în limba albaneză la București în anul 2003. Un tată sexagenar, soția lui
și singurul lor fiu rezistă asediați de o istorie în care dictatura unei
ideologii a devenit dictatură asupra soartei, a soartei asupra omului, şi, în
ascuns, a fiecăruia asupra tuturor.
”Când ideologiile duc numai la utopii –
preschimbându-se deseori în masacre multiple – încât omul se satură cu foarte
puțin și nu se mulțumește de nimic, ”Tatăl” m-a ajutat să văd lucruri
cunoscute, dar despre care nu se scrie, și lucruri scrise, dar necunoscute în
profunzime. Căci deseori, acolo unde viața pare insuportabilă, intensitatea
trăirilor, a întrebărilor fără răspuns, este un fel de miracol”, a afirmat
autorul.
”Tatăl” aduce o nouă viziune asupra fenomenului străvechi al răzbunării (luarea-sângelui / gjakmarrja - al.). Orice relație între generații conține cel puțin o tendință, uneori instinctivă, de răzbunare. Fiecare generație se simte îndreptățită să se răzbune față de generația anterioară, chipurile în numele generației următoare, și astfel rănește trei generații. Aceasta și fiindcă înlăuntrul unei societăți în care așa-numitele ”soluții salvatoare” otrăvesc aproape orice legătură de sânge, și în care folosirea masivă a criteriului biologic al selecției, mai ales în domeniul darurilor, schimbă direcția ideilor constructive. În acest context, ”Tatăl” este și un imn ridicat sacrificiilor tăcute ale părinților și în general ale înaintașilor judecați mai mereu istoric (ideologic) și nu sufletește. /
Recunoștință Editurii Poeteka, Dr. Arian Leka și Dr. Silvana Leka; mulțumiri juriului Kult pentru apreciere!