Un
scriitor se naşte sau devine minoritar prin
excelenţă şi, cu puţin nenoroc, moare ca majoritar, în sensul de anonim.
A fi minoritar, cel puţin pentru un scriitor născut pe meleagurile răsăritene,
înseamnă a fi minoritar la pătrat. Destinul mai multor nume de referinţă
ale intelectualităţii balcanice, cu foarte puţine excepţii, ne trimte cu gândul
la postulatul spus de Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit căruia “Nimeni nu este profet în familia şi în ţara lui”.
Dar e exagerat să explicăm migraţia creierului artistic doar prin nevoia de a
dovedi harul profetic. Nu cred că doar dovedirea unui har anume cere mai mereu
drept plată suferinţele exilului, sau chiar revelaţiile incluse într-un
asemenea act dublu, fizic şi - mai ales - metafizic.
Un
scriitor minoritar, în Balcani, indiferent de cultura din care provine sau este
rupt, are de îndeplinit în acelaşi timp câteva obligaţii, ca să nu spun misiuni.