Academia KULT - Premiul ”Cea mai bună carte / Cel mai bun autor” 2015
 |
La 7 noiembrie 2015, la Palatul Congreselor din Tirana, în cadrul
Galei transmise în direct de Televiziunea publică Albaneză, prestigioasa Academie
KULT a premiat 13 artiști albanezi din diferite domenii ale artei. Premiul „Cartea
/ Autorul Anului” i-a fost acordat scriitorului bilingv Ardian-Christian Kuciuk
pentru romanul „Home”, publicat în 2014 de Editura PA din Prishtina.
Scris la București în limba albaneză (2005), romanul ”Home” urmărește
soarta unui refugiat albanez din anii '90 care călătorește cu pașaportul unui necunoscut
decedat de mult și care, în urma unor întâmplări petrecute într-un spațiu
dublu, real și metaforic, este ucis în mod misterios. După înmormântare,
confrații încep să rememoreze cuvintele, poveștile, dramele și glumele lui Home
Çkena (porecla protagonistului, transformată de autor în nume, este o
salutare în dialectul
gheg și înseamnă Ce faci / Ce noutăți mai
sunt) neputând ieși din dilema dacă Home a existat doar în imaginația lor,
sau și aievea. Persoana reală nu figurează nicăieri în acte, deși multă lume
l-a cunoscut, iar ca personaj se găsește în manuscrisul romanului ”Home”.
Cartea unor generații care ‘nu mai au unde să se întoarcă, dar au când să se întoarcă’ (A.-Ch. Kuciuk),
”Home” (titlul face indirect referiri și la
Acasă, Ființă, Pământ al Făgăduinței, Limbaj) a fost primită cu entuziasm
de critica literară și de cititori, stârnind numeroase interpretări. ”În acest roman – scrie Revista Kuvendi din SUA – protagonist este Soarta omului. Celalate personaje sunt
cititorii cărora le rămâne să-și aleagă soarta. (...) Să ne cutremurăm, căci
acest roman este ADN-ul memoriei noastre. Al memoriei în trei timpuri: ne vom
aminti, vom fi amintiți și alții își vor aminti de noi… Scriitorul îi face loc
cititorului în casa lui spirituală, în timp ce el intră și locuiește fie și temporar în noi. Și cititorul simte ‘greutatea’ noului locuitor. Poate din această cauză, pe parcursul
romanului ‚Home’ te simți cititor, personaj și autor în același timp”.
”Metafizica descrierii aduce aici un stil și o
figurativitate literară perfecte, o vibrație subtextuală care-ți face și mai
tristă durerea decesului personajului Home, acesta din urmă purtând toată
greutatea exilului. Personajul Home, acest Don Quijote evadat, și acest trist
Jozef K. al Balcanilor deja va fi cioplit în cerurile universal ale
literaturii”, scrie jurnalista Dhurata Hamzai în TemA.
Într-un interviu acordat presei după prezentarea romanului la
LiteraturHaus din Berlin, Kuciuk a afirmat că, pentru el, romanul este și „Mutarea unei cantități de istorie și
geografie la o calitate de memorie și metaforă. Cu preț de sânge, dar și de cerneală”. La întrebarea dacă în roman domină elementul autobiografic, autorul a
răspuns: „Cred că este doar durerea
cruntă a dezrădăcinării și a obligativității ca, pentru nu se știe cât timp,
îți vei vorbi singur limba maternă. Și
fiincă nu mi se publicase încă nicio carte, la început eu nu doar vorbeam, ci
și scriam singur, ceea ce a adâncit atât de mult durerea, încât poate mi s-a
dăruit dreptul să scriu și în numele celor ce nu scriu, cum este Home Çkena”.
Academia KULT este singura instituție albaneză care acordă anual premii în cultură, indiferent de țara în care trăiesc laureații, creând deja o tradiție admirabilă și demnă de urmat.
HaemusPress, nov. 2015
Prof.univ.dr. Ardian Kycyku: „Limba tărâmurilor, tărâmurile Limbii” - studiu
„Limba tărâmurilor, tărâmurile Limbii” (Literatura, limbile, eul scriitorului. Experiența personală a scrierii în două limbi)
Academia de Științe a Albaniei, Conferința Științifică Internațională ”Literele albaneze și celelalte limbi ale literaturii”, Tirana, 9.11.2015
Metafora şi poeticul în societatea „Sport” (Eseu)
În esenţă, Metafora este un mod de a citi o lume printr-o altă lume, sau doar prin câteva elemente-cheie. Graţie Metaforei, poţi găsi cheia virtuală care deschide o uşă reală, poţi găsi uşa virtuală care te introduce într-un spaţiu visat, poţi accesa medii şi chiar fiinţe fără a te mişca din loc. Un cuvânt-cheie valorează aici incomparabil mai mult decât o cheie – și aceleiași scări de valori se supun ușile, casele, cărțile, oamenii. Metafora poate fi considerată timpul magic pentru un spaţiu şi spaţiul magic pentru un timp.
O gramatică a exilului - eseu
"Dacă eşti
cumva exilat, va veni pentru tine un moment de muţenie şi simţ acut al
nimicniciei. Vei avea impresia că tot ce se poate spune despre exil a fost deja
rostit, scris, filmat, pictat, jucat pe scenă, mereu de alţii, mereu pe pielea
ta. De fapt, nu ai vreun motiv convingător să spui ceva, dar cu atât mai puţin
ai vreun motiv să taci. Tocmai se încheie, cred, exilul individului, şi începe
cel al numelui. Înţelegi că, într-adevăr a pleca înseamnă a muri un pic, dar a
te întoarce (acum) înseamnă a muri un pic mai mult. La un moment dat, am ajuns
la concluzia că „Exilul nu este o boală,
dar nici de vindecat nu se vindecă vreodată”, nici măcar după moarte – şi
asta fiindcă din exil au ieşit nişte cărţi, nişte mărturii, nişte amintiri
speciale, iar în sine, pentru tine, exilul a fost, din prima clipă, acest pod
şi chiar mod de a înainta, ce leagă lumea de undeva cu lumea de dincolo.
Privit dintr-un colţ părăsit de metafore, boala respectivă ar palpita între cea
mai nobilă schizofrenie şi cel mai productiv autism".