Concept, script, original graphics, editing: A.-Ch. Kycyku.
All Rights reserved. www.arkycyku.info
Pareidolia
Pareidolia is the tendency for incorrect perception of a stimulus as an object, pattern or meaning known to the observer. The word derives from the Greek words para (παρά, "beside, alongside, instead [of]") and the noun eidōlon (εἴδωλον "image, form, shape").
Din literatura paralelă: ”Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări” (1998)
Iscălitor Întâi visa să moară pentru limbi, ca să renască pentru pacea sufletului. Ajunsese să se vadă închis nu ca toată lumea în sine, în pârnaie, în butoaie, în coşciuge etc., ci în limbi. Cele mai triste clipe ale vieţii sale – terorizat de parfumul decăderii forţate – ajunseseră să fie clipele când era ridicat să tălmăcească pentru binele ţării, pentru binele unui sau altui Imperiu, pentru cutare armată sau oaste sau legiune imbatabilă… De aceea, apelase la o sinucidere mai puţin cunoscută: smulgerea limbii. Probabil aşa le fusese scris bărbaţilor din neamul său: să moară din limbă. Şi regretatului tată îi intrase moartea din gât, în chipul unui scorpion. Cu o zi în urmă, pe la miezul nopţii, pălmuindu-se cu pliscurile păsărilor nebuniei, se trezise ţipând singur: “Nu mai vorbi, nu mai vorbi, taci, taci, taci, taaaaaci, te tai, te tai, te taaaaa-aaci!” Îşi băgase mâna în gât, ca să-şi smulgă blestemul din rădăcini, dar scăpase cu viaţa, deoarece i se făcuse dintr-o dată rău şi nu s-a oprit din vărsat până când au venit să-l ridice. Profund tulburat, devenise conştient de dulceaţa fără seamăn a vorbirii, a puterii de a rosti, a harului de a înjura, şi fusese copleşit de o milă, de o compasiune fără seamăn faţă de fiinţele necuvântătoare: era cât pe aci să dea de zoofilie.
- … nul Marele-Singurul-Iluminatul-Trimisului-Lui-Allah pe pământ gândit nu v-a uitat a avut sfânta bunăvoinţă să întoarcă privirea spre voi să vă aleagă nu doar să apăraţi pământurile noastre din Marele Deşert ci şi să vă luptaţi pentru câştigul altor pământuri vă dau vestea bună că veţi face parte din faimoasa Legiune de Cucerire a Cerurilor, cunoscută sub denumirea LCC voi încă nu pricepeţi importanţa misiunii care vi se încrede voi încă nu ştiţi ce înseamnă să faceţi parte din LCC…
Din fostul centru al fostului oraş, din gaura minaretului înjumătăţit, din gura muezinului, săgetă spre urechile fleşcăite ale cerului vocea piţiguiată a unei fiinţe scuipate pe pământ fără nici o vină.
Se lăsă tăcerea.
Printre ruine şi gropi, se iviră fantomele rudelor.
”Anul în care s-a inventat lebăda” / o nouă ediție
”Râsul lor s-a preschimbat în plâns al meu, apoi în plâns al lor şi în râs al meu. A fost ceva de neuitat, o revelaţie cu mai multă moarte decât de obicei, dar şi cu mai multă bucurie decât moarte. Era ca şi cum aş fi intrat brusc, printr-un râs, în cor, sub pielea celui ce aveam să fiu ani de zile mai târziu: liber, liniştit, scriind nu cu glonţul scos din hoitul bietului Capitalism, ci cu un stilou scump, departe de blestemul şi de farmecul acelei vieţi de cal castrat, departe, într-o cameră mică, lângă somnul străin şi liniştit al iubitei mele, lângă aura portocalie şi albastră a unei lumânări, pe când afară ninge poate de o mie de ani fericiţi, cerul: sticlos, înmiresmând necazurile trecătoare ale lumii cu parfumul indescriptibil al nepăsării dumnezeieşti de spaţiu care a învins definitiv, nepăsarea devenind din ce în ce mai a noastră. Doamne! Ca o pasăre măiastră s-a-nfipt în mine acea clipă a râs-plânsului, ca despărţirea-n inimă, ca inima-n rugăciune, ca rugăciunea în Dumnezeu, pe când zborul şi sângele vieţii pe care n-o vom mai trăi şi pe care încă n-am trăit-o doar zburau, doar curgeau...”
Literatură Paralelă: Anul în care s-a inventat lebăda (roman, București 1997)
O doamnă un pic mai bătrână decât Moartea
Nu mă îmbrăcasem bine ca să mor pe
neașteptate. Liftul era un pic mai mare decât un sicriu. Ar mai fi încăput doar
decorațiile, vreo carte, un dicționar, să zicem, și un fular. Cineva furase un
spot, îl stricase pe celălalt, și, la intrare, aveai impresia că un craniu se
uită la tine cu o oarecare ironie. Sau blândă dușmănie. Instinctiv, mi-am
închis ochii și am aranjat bicicleta, punând roata din față lângă oglindă. M-am
gândit că, în atâta beznă, nu se vedeau înjurăturile, petele de lichide stranii
și nici organele genitale desenate cu vârful cheii, aflate mai mereu într-un
soi de adăugire, înflorire, work in progress, parcă pentru a mai adăuga dovezi
că Cernobîlul chiar se întâmplase. De multe ori preschimbasem penisuri în
foarfeci și vagine în trandafiri. Alteori, jignit în gusturile vizuale,
transformasem foarfeci în pescăruși și guri monstruoase în planete sau sâni.
Mai corectasem cuvinte deochiate, scoțând din pulă popay, din pizdă pildă, din muie mare, din cur curcubeu
sau curte etc.