– KeynemaHouse: "Knowing literature through images - and vice versa"
„I make these so-called semiotic films as a way to stay silent. Perhaps someone, by watching them, will hear / read themselves.” A.-Ch. Kyçyku
Posters by KÜdesign©
Confrați și alte texte de nelepădat
Ne-am întors în
staulul de dormit spre seară. Parcă ne luaseră creierii foc. Înfuriat că
ofiţerii nu se ţinuseră de cuvânt – chiar promiseseră că ne organizează o serată
de dans, după ce zdrobim duşmanul – cineva dăduse foc saltelelor. Mirosea a
vomă şi a regrete de sinucigaş. Am avut totuşi luciditatea să nu ne trântim
peste saltelele aprinse. Primul care a căzut sub ele, a fost munteanul Amintire
H., băiat înalt şi drept ca stejarul. Drept şi-n suflet, precum Legea Munţilor.
Vrând să măsoare tăria glonţului, în fragedă copilărie, răpise din cuiul Odăii
Bărbaţilor puşca superbă a străbunicului, puşca placată-n aur de nenumărate
karate, înfipsese ţeava pe palma dreaptă, şi trăsese trăgaciul. Se alesese cu o
gaură frumoasă, în formă de garoafă, pe care şi-o flutura cu devotament de câte
ori oficialităţile urcau în munţi, ca să vadă cum nu mor de foame urmaşii
vechilor barzi. Un poet smulsese chiar o metaforă pe atunci, o chestiune cu „rănile noastre de ieri se făcură garoafe-n
pălmuţele copiilor”. Detesta în mod deosebit, poate genetic, pierzându-şi
tot calmul alpin, băşinile glumeţe ale camarazilor. O astfel de ciupercă invizibilă era la un pas să-l
trimită în carceră. Nefericitul în a cărui burtă
crescuse ciuperca aia, pesemne după una dintre lungile ploi ale capitalei, şi-o
scosese pe neaşteptate în aerul prea strâns al biroului militar, unde ofiţerii
ne ţineau cuvântări mai subtile. Aşa de puturoasă fusese ciuperca respectivă,
încât făcuse să dispară fulgerător în uitare numele trăgătorului. Dar nu şi
trupul lui, chipul, soarta.
Emp(a)tycon - proiect
[21 grafici originale, o poveste, o instalație interactivă
și o întâlnire]
Evidențierea
elementelor specifice ale experienței dislocării
și care trebuie ocrotite de majoritari, dar și de minoritari, ar reduce
”suprapopularea” cu inși / comunități care mimează identități din interese
preponderent pecuniare. Există un străin
etnic, să spunem, și unul contemporan
(care nu se regăsește în realitățile cotidiene), în contextul unei înstrăinări
care, dacă va fi orientată spre spiritual, cred că poate fi extrem de benefică
nu doar la nivel individual. Tematica mi se pare demnă de aprofundat mai ales
de către cei care confundă informarea cu cunoașterea. Proiectul transmite
discret și anumite învățături concrete despre cum poți fi atât de străin cât este necesar pentru a nu-ți pierde
numele.
Public-țintă al proiectului: cei care, din cauza extinderii artei pentru mase largi, ghidată de
rating și adaptată la cerințele celor mulți, sunt supuși unor presiuni ce
vizează pierderea treptată a respectului de sine, neînțelegerea rostului
culturii de calitate și chiar renunțarea la a se implica – fie și prin bucuria
participării la acte artistice deosebite – la menținerea, dacă nu chiar la
ridicarea calității vieții cotidiene și nu numai.
Creații și cr-at-ime
Un băiețel albanez al anilor ‘80 e îngrozit când
află că un vultur a aruncat de sus o broască țestoasă peste capul lui Eschil,
crezând că este o piatră, și l-a ucis pe geniul antichității. Băiețelul
înființează un grup de paznici ascunși și începe să păzească capetele scriitorilor
realismului socialist care veneau în vacanță la Pogradec.
Cartea urmează îndeaproape modalitățile cum unele
dintre întâmplările copilăriei se transformă mai târziu în metafore și mai ales
viceversa. ”Reînviind” fragmente-cheie ale limbajului și ale percepției poetice
din mentalitatea zonei Pogradec, naratorul meditează asupra sălbaticei lupte a
limbii de lemn, atunci și acum, împotriva Limbii Superioare (spirituală);
împotriva creației artistice ca expresie a idealismului, și împotriva
cunoașterii corecte a sinelui, cunoaștere care deseori îi separă pe scriitori
autentici de ceilalți.
[Autorul despre “Creații de
copilărie” (Kri-ji-me fëminie)”, sau
”Limba ca cea mai înaltă expresie a respirației” – o convorbire cu
Bajram Sefaj, 2021. * Notă: cuvântul Kri-ji-me
are dublu sens: Creații și crime: Krijime / Krime, SQ]
Fragment/e
Strălucirea vulturului a pălit când am aflat că-l omorâse pe Eschil. Știam doar că fusese un scriitor renumit al Greciei antice; patruzeci de ani mai târziu, într-una din acele perioade în care ești arhiplin de literatură (ce ți se pare viață) și te convingi că n-a mai rămas vreun lucru esențial de gustat sau uitat, cu cap de bărbat și minte de copil, m-am gândit că nu vulturul, ci inspirația, jignită sau deja prea obosită, luându-și trup și gheare de vultur, îl pedepsise pe Eschil din motive cunoscute doar de Moarte.
Books & synopsis - Catalogue
Content
The Deathers, novel, Pogradec 1988 /
Bucharest 2020 [Mortët, roman, SQ]
A Glorious and Dying Tribe – The Saga of an Oblivion, Bucharest 1998 / 2024 [Un trib glorios și muribund – eposul unei uitări, RO]
The Rivers of the Sahara, novel, Tirana 1986 / Bucharest 1994 [Lumenjtë e Saharasë, roman, SQ]
Home, novel [Bucharest, 2005, SQ]
Incógnito, novel, Bucharest 2015 [Incógnito, roman, SQ]
The Prompter’s Exodus – streodrama, Bucharest 2022 [Exodul sufleurilor – sterodramă, RO]
You and other stories, Prose (1997-2020)
Eye/s / Ojo, novel, ES – Bucharest 2003 [Sy, roman, SQ]
Father / El padre, ES – Bucharest 2003 [Ati, roman, SQ]
The year in which the swan was invented, novel, Bucharest 1996 [Anul în care s-a inventat lebăda, RO]
Ex – novel with love & conspiracy, novel, Bucharest 2008 [Ex – roman de dragoste & conspiraţie, RO]
Empatycon or The Book of Premature Life, novel, Bucharest 2007 [Empatycon sau Cartea Vieții Premature, RO]
Riferimenti critici
In condizioni culturali normali, Kyçyku sarebbe stato considerato un Márquez del Sud-Est europeo (…) Kyçyku è il bambino prodigio di una Romania che ricorda ancora di essere stata, un tempo, Tracia… Ecco un esempio recente: il romanzo monumentale Una tribù gloriosa e morente. Sono molto realistico quando affermo che questo autore si trova già sull’uscio del Premio Nobel. Vasile Andru, Plural Magazine, 1999
La narrativa di Ardian-Christian Kyçyku è, in fatti, un generoso invito alla bellezza sublime, è il divertimento di un funambolo della lingua albanese, della lingua rumena, di tutte le lingue del mondo. Kyçyku sarebbe capace di scrivere un bel romanzo anche in un idioma di cui non ha mai sentito un solo suono. Ecco è quel tipo di narratore. Il bardo per eccellenza, colui che risucchia il lettore dentro il racconto, lo soggioga letteralmente con la sua maestria, senza dargliela facile, ma senza nemmeno costringerlo a scervelarsi per seguire la trama. In una breve frase di Kyçyku puoi ridere e piangere istericamente. è tale l’intensità della sua scrittura, la profondità dello umor, la penetrazione chirurgica della sua lama, l’abilità con cui imbastisce il racconto. Elvira Dones, prefazione a I fiumi del Sahara, edizione italiana, 2011
33 episodi di una saga che preannuncia una nuova mitologia balcanica: una composizione violenta e sensuale, che perverte il logos imponendogli l’iperbole e l’ossimoro come leggi assolute; trentatré gradini verso l’età della salvezza e della redenzione, su una croce adorata con una passione che non esclude la polemica; trentatré stanze che trasformano la storia in poema e il poema nella vita di un poeta impazzito per la follia del mondo – cos’altro può essere più dolce di questo mistero che pare scriversi da solo? Ardian-Christian Kyçyku è una delle grandi rivelazioni della prosa contemporanea. Dan-Silviu Boerescu, Nuova mitologia balcanica, art-Panorama
Scriind singur
[Proză frântă]
Tatălui meu, Kopi Kyçyku
(1943-2024)
Căsuța de lumânări – același an
când mi-au stat alături
doar Domnul și muzica
Călătoria tatălui meu
A durat
Cât trecerea
Unei lumânări
De la masa Celor vii
La masa Adormiților
Preț de câteva clipe am umblat cu ochii închiși
Ca o rugăciune, purtând lumânarea
Între două lumi
Alege
tu unde vrei să te mistui, i-am spus fără voce
Mi-am amintit de sfatul bătrânului de la pangar:
Nu
aprindeți lumânări mari lângă cele mici, domnule, vă rog eu
Că
le ard în lateral și le culcă
Le-ngenunchează…
înainte de a-și îndeplini misiunea
Și
le risipesc în neant lumina nefolosită
Mi-a fost jenă să ies:
Nu plânge bărbatul la vârsta asta.
Boundaries between the Theater of Existence and the Existence of Theater – a semiotics of Ingmar Bergman's vision as a theater man
Summary
Boundaries between the Theater of Existence and the Existence of Theater – a semiotics of Ingmar Bergman's vision as a theater man explores the relationship between the dramatic text and the texture of society (in a broader sense, including metaphorically, simultaneously representing the perception of existence, mentality, sensibility, spirituality, the need and the capacities to assimilate the theatrical message, as well as the evolution of aesthetic and artistic tastes). In a situation of anthropological and global oxymoron, in which the precision provided by high technology collaborates with the chaos produced and maintained by the already inhuman quantity of information, the role and purpose of the text directly concern the present and the future of the human species.
In order to more easily distinguish and unbiasedly follow the movements of the texture of society, I have chosen as an example the vision (aka method) of an artist, Ingmar Bergman, whose experiences, creations in theater and film, written or verbal testimonies mirror and convincingly convey the position that the Artist must adopt as, in the war between the Vertical Text - the texture of society (generically referred to as the Horizontal Text), the former not only to survive, not to be deformed or diluted, but also not to lose its primordial supremacy. In this context, due to the exigencies imposed by a certain (assumed) disproportion between the guiding idea of the work and the data selected to illustrate certain phenomena – some public, others accessible only through semiotic deductions or metaphor – one may conclude that the creative and existential method of an artist can be the message, the lesson for artists and not only from other generations.