Dearection - a very short film



Un bătrân oarecare pornește la drum cu trenul. Treptat şi rapid, aproape totul se transformă în film, iar filmul fiecăruia din noi: în viaţă. Unii poate spun: Și s-a facut film; alţii poate spun: Şi s-a făcut viaţă… Nu ne alegem amintirile care ne cuprind intr-o călătorie, poate nici în ultima călătorie. Uneori aceasta ne poate face fericiți, alteori ne poate înstrăina, alteori ne poate face fericiți prin înstrăinare sau invers. Acest gust miraculos de surprinzător al vieții mi s-a revelat și printr-o veche expresie găsită în corespondența strabunicului meu Aleksandër Kyçyku, din anul 1956: "Suflet avem, suflet nu stăpânim". Nici noi, nici ceilalți muritori.

[EN] An elder starts his journey on the train. Gradually but quickly, almost everything turns into a film, and the film of each of us, into life. Some may say, "And there was a movie" others may say, "And there was life". We do not choose the memories that make up our journey, perhaps not even on our last one. Sometimes it can make us happy, sometimes it can alienate us, sometimes make us happy by estrangement or vice versa. This miraculously surprising taste of life has also been revealed to me through an old phrase found in the correspondence of my grandfather, Aleksandër Kyçyku, in 1956: "Soul we have, soul we do not control." Neither we nor other mortals. (Translated by Corina Linte)