Synopsis

Dincolo de orice aroganță intelectuală, morbiditate, teribilism sau optimism ieftin, să ne amintim din când în când că bule scot în general cei care se îneacă.

Autorul

Cercetată cu atenție, istoria literaturi (te) învață cum se pot face lucruri de uitat cu mult mai puține pagini, aproape la fel ca și cu inuman de multe. Totuși, deși este unul dintre cele mai ”clarvăzătoare” domenii de cercetare, intenționând probabil să capteze cât mai multe mișcări, fenomene, revelații, excepții și stiluri, aproape niciodată istoria literaturii nu se apleacă suficient asupra constantei literaturii publicate și anume cărțile decente, dar de valoare medie, produse și supuse contextului unui cotidian care nu reușește să devină peren decât prin ceea ce nu este acceptat de Literatură.

Capacitatea istoriei literaturii de a discerne între valori indiscutabile și rest este micșorată de consemnarea uneori exagerată a evoluțiilor artei scrisului, ea devenind astfel, deseori, o ramură a statisticii. De observat că cea mai mare cantitate a valorilor consemnate astfel dispare nu datorită inovațiilor literare din perioadele respective, ci din lipsa proprie de calitate și mai ales datorită marii literaturi care își urmează cursul și misiunea indiferent de presiunile cantității.

Contrar unor convingeri largi răspândite, dar lipsite de dovezi (nu doar științifice, ci și logice), în Literatură tocmai calitatea este constantă, iar cantitatea oscilantă și ciclică, nu invers. Prima nu se schimbă așa cum uleiul turnat într-un vas nu-și pierde esența la creșterea sau scoaterea apei din el. Dar poate trăi cititorul înconjurat doar de capodopere; mai poate crește el într-o lume în care calitatea înlocuiește cantitatea și desființează atracția firească produsă de comparații?

În mijlocul sau în colțul unei entropii pe care mass-media o prezintă obsesiv ca pe o mistică tranziție de la o lume distrusă de om la una perfect reparabilă tot de om (fără a fi nevoie de vreo intervenție a Transcendentului nici măcar la nivel metaforic), nu este nevoie să fii expert ca să poți pricepe că literatura, cândva un mijloc de înnobilare cel puțin sufletească, a fost masiv reprofilată și funcționează ca un sistem de uniformizare cel puțin a conștiințelor. Am în vedere partea vizibilă, susținută oficial, parte definitorii a pop-culturii, numită și mainstream¹, a literaturii, și nu partea ei intangibilă. Nu se poate vorbi aici despre vreo trădare a scriitorilor – deși zona nu este deloc lipsită de conspirații micro și macro – deoarece mainstream-ul nu este asediat de talente excepționale sau de genii care renunță la darul lor în favoarea gloriei și a confortului. Trebuie acceptat adevărul deloc denigrant că făcătorii și promotorii literaturii mainstream sunt astfel și nu se pot regăsi într-o altă structură. Produsele lor nu sunt cărți (în accepțiunea clasică a termenului), iar cărțile lor sunt produse (în sensul oricărui prezent posibil).

Fazele scrierii, publicării și impunerii unui anumit tip de textualitate urmează, în mod deloc hazardat, intriga unor cărți. Ele parcurg segmentele (pot fi numite și noduri) unor rețele care funcționează ca rețele și la nivel interuman. Rețelele respective – de la Gutenberg la Zuckerberg² – au ca scop principal cucerirea și dominarea spațiului public (în cazul nostru atenția și timpul cititorului) prin noutăți, inovații, forme noi de percepție asupra literaturii, forțând granițele dintre straturile paradigmei Literaturii cel puțin prin tratarea valorilor medii (consumabile) ca pe unele unice, excepționale, cult și perene. Insistența de a convinge cititorul că doar ce se vede și este rapid accesibil deține calitatea superioară și singura posibilă în perioada respectivă, extinde agitația și presiunile ca produsul să fie cumpărat și unanim lăudat acum – dovezi că orice valoare medie suferă de frica propriei expirări.

Astfel, literatura mainstream nu diferă în esență, ci doar în înveliș (limbaj) de presa cotidiană, încercând menținerea dominației asupra spațiului și atenției cititorului prin vânzarea a cât mai multor exemplare, traduceri în cât mai multe limbi, premieri, turnee, sesiuni de autografe etc., probabil fără a realiza că multiplicarea la nivel industrial a unor valori literare – știindu-se deja gradul de analfabetism funcțional și clasic, dezinteresul generalizat față de literatură și posibilitățile reduse ale maselor de a achiziționa cărți atât de vândute – funcționează ca o cenzură împotriva literaturii autentice. Celebritatea cărților este intenționat confundată cu valoarea intrinsecă a lor, dovedind încă o dată că o libertatea asimilată doar la nivel mediatic și prezentată drept acces la inovații și oferte culturale vizionare, în realitate trunchiază libertatea (nu numai pe cea de expresie), uniformizează structural și ideatic stilurile, extinde teme auxiliare în detrimentul celor indispensabile și se transformă simultan în cenzură și în indiferență față de spiritualitate.

Meditând asupra fidelității față de textul dramatic original (autentic, vertical, formator, nu informativ sau formatant) și a convertirii acestuia într-un act teatral memorabil, Ingmar Bergman afirma că „Tot ce nu e necesar e greșit. Ne trebuie numai ce e unic și de neclintit.”³ Și fiindcă spațiul public are deja dimensiuni globale, iar societatea nu se poate dezvolta în absența încercărilor sau a textelor eșuate (adresate unui anumit nivel de intelect și conștiință), unicitatea poate fi depistată mai eficient studiind tocmai ceea ce nu este unic. Cu trecerea timpului, într-o proporție covârșitoare, acest gen de studii, dincolo de orice discriminare subiectivă, rămân singurele urme ale literaturii mainstream, asumându-și la rândul lor efemeritatea.⁴

Istoric, dar și antropologic vorbind, fiecare epocă își atrage genul de literatură pe care o va mediatiza și care o susține până la schimbarea formelor de guvernare, iar epoca noastră este una a ocolirii întrebărilor fundamentale, de respingere a oricărei suferințe sau disconfort oricât de creativ ar fi⁵; o epocă a limbajului incoerent, pluri-demagogic și grav sărăcit prin exacerbarea corectitudinii politice, a autocenzurii autorilor și a exploziei afirmațiilor (ce se vor judecăți de valoare) fără fundament științific. Configurația actuală poate fi denumită și o societate care extirpă Metafora în scopul de a transforma infinitul în numărabil sau cuantificabil.

În spațiul estic al Europei, se pot observa câteva fenomene prezentate drept trepte ale progresului, dar care nu reprezintă decât fazele înlocuirii unei mentalități culturale (greu încercate și salvate de sub dictatură) cu una preponderent economică:

- pervertirea cărții în marfă (cântărită după criterii extraliterare);

- decăderea textului oficial supraestimat într-un mimesis camuflat, adaptat după limbajul cititorului de masă;

- înlocuirea criticii profesioniste cu o pânză de reclame ce oscilează între emfază și aberații toxice;

- relativizarea premiilor literare și superficializarea personalității cititorului (numit cel mai des consumator);

- instaurarea relației conduse de tip (your) atention is (my) money;⁶

- și altele evidențiate mai jos și care fac posibil ca literatura mainstream să risipească în rate timpul ”alocat” cititorilor pentru a se regăsi în dubla configurație prezent pecuniar-viitor spiritual, dar și vice versa, de a crește și a se implica în descifrarea existenței și în dezbaterile decisive ale epocii. Chiar și în expresiile ei fascinante din punct de vedere stilistic (de tip artă pentru artă, perfecționare estetică prin neangajare socială etc.) sau fie și numai prin acestea, literatura mainstream încetinește procesul de gândire a cititorului, înlocuind frământările care ne disting de celelalte vietăți cu confortul. (...)

________
1 Potrivit dicționarelor, mainstream subînțelege un trend majoritar sau o orientare dominantă într-o societate, care se referă la modele de comportament, valori, stiluri sau opinii comune majorității oamenilor. Termenul desemnează ceea ce este convențional, tradițional sau larg acceptat și popular, fiind opusul a ceea ce este considerat de nișă sau neconvențional. Menționez că, în această lucrare nu am folosit termenul în vreun sens denigrator sau părtinitor, ci doar pentru a localiza un anumit nivel și natură de texte în ierarhia valorilor literare indiscutabile. – A. K.

2 Este vorba despre Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (1400-1468) maestru argintar, inventator, tipograf, creatorul tiparului cu caractere mobile metalice – și despre Mark Elliot Zuckerberg (n. 1984), fondatorul Facebook (inițial „thefacebook.com”) una dintre cele mai mari rețele sociale din lume.

3 Bergman, Ingmar, Imagini, Viața mea în film, Editura Nemira, 2022, p. 87.

4 Eugen Ionescu scripsit: Domnul Jean Larinotte, un tânăr gânditor francez, a întocmit în cartea sa ”De la mechancete avant toute chose” (Răutatea înainte de toate) o statistică edificatoare. A constatat că, din cărţile literare care apar, anual, în literatura universală, 80 la sută sunt vizibil şi general proaste, 10 la sută mai plac peste doi ani, 6 la sută peste şase ani, 2 la sută peste zece ani, 0,2 la sută peste douăzeci de ani, 0,002 la sută peste o sută de ani. Vezi Ionescu, Eugen, Nu, Ed. Humanitas, București, 2011, p. 76.

5 Konrad Lorenz scripsit: Dispariţia tuturor sentimentelor şi afectelor puternice în urma procesului de moleşire. Dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei determină o intoleranţă crescândă faţă de ceea ce provoacă cea mai mică senzaţie de neplăcere. Astfel, oamenii îşi pierd capacitatea de a trăi acea bucurie ce poate fi obţinută doar în urma unor eforturi îndelungate, depuse pentru învingerea obstacolelor. Jocul de contraste între bucurie şi suferinţă, care există prin firea lucrurilor, se pierde în oscilaţiile insesizabile ale unei plictiseli fără nume. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Ed. Humanitas, București 2007, pp. 113-115. Nota: Am ales cartea lui Lorenz ca operă principală citată și pentru că evoluția literaturii meinstream, oricât de paradoxal ar suna, are legături adânci cu biologia, și pentru că, stilistic vorbind, Lorenz se exprimă în spiritul marii literaturi, oferind deseori metafore proprii beletristicii și eseisticii.

6 Frază compusă de autor – A. K.

EN: Space as attention and vice versa [Case study: Introducing Eastern literatures to the uninitiated]

Abstract

The study focuses on several aspects of the mechanisms of media coverage of Eastern literatures*. after the de jure fall of the Iron Curtain. Intending to integrate itself with the values imposed by the Western Canon (a set of rules that are exquisitely restrictive for authentic literature and unnaturally permissive for the rest of it), the “visible” part of Eastern literatures, in just three decades, leaves the System of Signs proper to Literature and adopts a thematic and stylistic perspective that seems to guarantee universality. A context persists in becoming tradition, not to say posterity, simultaneously with the abolition of traditions. This process of changing essentially different paradigms uses any means to divert all possible attention of readers towards the economic criterion, and eventually to hold it hostage.

Following the trans- and interdisciplinary course of officially mediated literature, subject to ideological and image changes (as a means of selling), it can be observed that this type of writing / textuality unnaturally tends to absorb all the attention (as a mental and vital space) meant to "feed" and perpetuate authentic literature. Although it seems just a more substantial and different format version of the daily press, the mainstream textuality remains, unfortunately, an abuse at least threefold: of the devoted reader's time, of the community's non-literary tastes, and of the art of writing as a field.

Topics

Mass media, literature, criteria, mainstream, literary canons

* The phrase subjectively encompasses the aesthetic, thematic, and stylistic area common to literatures that have undergone the method of socialist realism. My note – A. K.

Abstract

Studiul se concentrează asupra câtorva aspecte ale mecanismelor de mediatizare a literaturilor estice* după căderea de iure a Cortinei de Fier. Intenționând să se integreze valorilor impuse de Canonul Occidental (un ansamblu de reguli rafinat restrictive pentru literatura autentică și nefiresc de permisive pentru restul acesteia) partea ”vizibilă” a literaturilor estice, în numai trei decenii iese din Sistemul de semne propriu Literaturii și adoptă o perspectivă tematică și stilistică ce pare să garanteze universalitatea. Un context persistă să devină tradiție, ca să nu spunem posteritate, simultan cu desființarea tradițiilor. Acest proces de schimbare a unor paradigme esențial diferite folosește orice mijloace pentru a devia toată atenția posibilă a cititorilor spre criteriul economic, și eventual a o ține ostatică.

Urmărind trans- și interdisciplinar parcursul literaturii oficial mediatizate, supusă schimbărilor de natură ideologică și de imagine (ca mijloc de a vinde), se poate observa că genul acesta de scriitură / textualitate tinde în mod nefiresc să absorbă toată atenția (ca spațiu mental și vital) menită să se ”hrănească” și să perpetueze literatură autentică. Deși pare doar o variantă mai stufoasă și în alt format a presei cotidiene, textualitatea mainstream rămâne, din păcate, un abuz cel puțin triplu: față de timpul cititorului devotat, de gusturile nu numai literare ale comunității și de arta scrisului ca domeniu.

Cuvinte-cheie

Mass-media, literatură, criterii, mainstream, canoane literare

* Sintagma cuprinde subiectiv arealul estetic, tematic și stilistic comun literaturilor care au trecut prin metoda realismului socialist. Nota mea – A. K.

** A XIII-a ediție a Conferinței internaționale în domeniul științelor media, Universitatea de Arte din Târgu-Mureș / 9 mai 2025

Foto: Ardian-Christian Kyçyku, ”Sărutul” lui Brâncuși în versiune industrială