Spațiul ca atenție și viceversa sau Fenomenul balonașului privilegiat

[Studiu de caz: Prezentarea literaturilor estice necunoscătorilor]

A XIII-a ediție a Conferinței internaționale în domeniul științelor media Universitatea de Arte din Târgu-Mureș / 9 mai 2025

Synopsis

Dincolo de orice aroganță intelectuală, morbiditate, teribilism sau optimism ieftin, să ne amintim din când în când că bule scot în general cei care se îneacă.

Autorul

 

Acest studiu se concentrează asupra câtorva aspecte ale mecanismelor de mediatizare a literaturilor estice[1] după căderea de iure a Cortinei de Fier. Intenționând să se integreze valorilor impuse de canonul occidental (un ansamblu de reguli, restrictive pentru literatura autentică și nefiresc de permisive pentru restul acesteia) – și ca formă de (auto)negare a îndelungatului răstimp petrecut sub dictatul realismului socialist – partea ”vizibilă” sau mainstream a literaturilor estice, în numai trei decenii iese din Sistemul de semne propriu literaturii și adoptă o perspectivă tematică și stilistică ce pare să garanteze universalitatea. Un context tinde cu orice preț să devină tradiție, ca să nu spunem posteritate, simultan cu desființarea tradițiilor.[2] De fapt, ne aflăm într-un proces cu aproape nimic spiritual sau literar de reprofilare, care folosește orice mijloace pentru a devia toată atenția posibilă a cititorilor spre criteriul vânzării și a vizibilității publice, și eventual a o ține ostatică. Celebritatea este intenționat confundată cu valoarea intrinsecă a cărților, dovedind încă o dată că o libertatea asimilată doar la nivel mediatic și prezentată drept acces la inovații și oferte culturale vizionare, în realitate trunchiază libertatea (nu numai pe cea de expresie), uniformizează structural și ideatic stilurile, extinde teme auxiliare în detrimentul celor indispensabile și se transformă simultan în cenzură și în indiferență față de spiritualitate.

Treptat, pervertirea cărții în marfă (cântărită după criterii extraliterare); decăderea textului într-un mimesis camuflat; înlocuirea criticii profesioniste cu o pânză de reclame ce oscilează între emfază și aberații maladive; relativizarea premiilor literare și superficializarea personalității cititorului (numit cel mai des consumator), fac posibil ca literatura mainstream să risipească în rate timpul ”alocat” cititorilor pentru a se regăsi în dubla configurație prezent pecuniar-viitor spiritual, dar și vice versa, de a crește și a se implica în descifrarea existenței și în dezbaterile decisive ale epocii. Chiar și în expresiile ei fascinante din punct de vedere stilistic (de tip artă pentru artă, perfecționare estetică prin neangajare socială etc.) sau fie și numai prin acestea, literatura mainstream încentinește procesul de gândire a cititorului, înlocuind frământările care ne disting de celelalte vietăți cu confortul.


Urmărind trans- și pluridisciplinar parcursul literaturii oficial mediatizate, supusă schimbărilor de natură ideologică și de imagine (ca mijloc de a vinde), se poate observa că genul acesta de scriitură / textualitate tinde în mod nefiresc să absorbă toată atenția (ca spațiu mental și vital) menită să se ”hrănească” și să perpetueze literatură autentică. Deși pare doar o variantă mai stufoasă și în alt format a presei cotidiene, textualitatea mainstream rămâne, din păcate, un abuz cel puțin triplu: față de timpul cititorului devotat, de gusturile nu numai literare ale comunității și de arta scrisului ca domeniu.

 

Cuvinte-cheie

Mass-media, literatură, criterii, mainstream, canoane literare



[1] Sintagma cuprinde subiectiv arealul estetic, tematic și stilistic comun literaturilor care au trecut prin metoda realismului socialist.

[2] Lorenz, Konrad vorbește despre ”sfărâmarea tradiţiei” ca un scop clar al globalizării: Astfel se ajunge la un punct critic, în care generaţia tânără nu mai e capabilă să se înţeleagă din punct de vedere cultural cu generaţia în vârstă, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea oricărei identificări. Generaţia tânără o va trata pe cea în vârstă ca pe un grup etnic străin, nutrind faţă de el sentimente de ură naţională. Această imposibilitate de identificare este cauzată în primul rând de lipsa contactului între părinţi şi copii, fapt ce poate avea consecinţe patologice încă din perioada de sugar. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Ed. Humanitas, București 2007, pp. 113-115. Nota: Am ales cartea lui Lorenz ca operă principală citată și pentru că evoluția literaturii meinstream, oricât de paradoxal ar suna, are legături adânci cu biologia, și pentru că, stilistic vorbind, Lorenz se exprimă în spiritul marii literaturi, oferind deseori metafore proprii beletristicii și eseisticii.

Foto: Ardian-Christian Kyçyku, ”Sărutul” lui Brâncuși în versiune industrială