[Eseu(ri) interdisciplinar(e) privind legăturile literaturii cu exilul și cu limbile pe care ea le alege pentru a ocroti Memoria și Metafora / AL]
Synopsis
“Trialog” intenționează să
transmită o imagine cât mai cuprinzătoare, explicată și în mod comparativ, a
stării lumii, a cărții și a scriitorului astăzi, privită din perspectiva unei
literaturi devotate care nu acceptă să se altereze.
Având simultan natură parabolică, enciclopedică și antologică*,
alcătuită cu scopul deloc patetic de a
îmbunătăți calitatea vieții („Improving the quality of life”) al European Academy of Performin Arts**,
folosind polemica drept reacție a fiecăreui echilibru amenințat și intenționând să
păstreze ritmul cu care se împrospătează în mod firesc enciclopediile și
dicționarele literare, cartea:
- aduce informații necunoscute,
sau nesatisfăcător exprimate, din două culturi asemănătoare și cu destine
apropiate, precum cea albaneză și română, pentru a re-lega și / sau
reîmprospăta câteva fire rupte ale unei vechi colaborări care, din nefericire,
momentan este închis în chestiuni
extraliterare;
- privește Răsăritul ca pe o formă culturală extinsă a spațiului
balcanic, și Occidentul – ca pe o
formă politică restrânsă a Europei dintotdeauna;
- îmbogățește datele privind
activitatea culturală a albanezilor din România în diferite epoci, precum și
contribuția dată de ei nu doar pentru cultura albaneză, dar și pentru cea
română și europeană;
- argumentează adevărul
potrivit căruia bilingvismul este în
primul rând o dovadă a bogăției și forței limbii de la care se mută – parțial sau definitiv – câțiva autori, apoi a
capacităților de absorbție ale literaturilor-gazdă, unde primele poartă și
depozitează calități considerabile de memorie metaforizată;
- vorbește amănunțit, convingător
și onest despre cărți care continuă să
facă epocă, deși sunt intenționat ținute la umbră pentru a justifica
evoluția cărților cotidiene și la modă, debusolând astfel cursul firesc al
literaturii care nu produce
capodopere și cărți fundamentale în concordanță cu calendarele istorice sau
biologice;
- readuce în centrul atenției
academice rolul negativ pe care îl pot avea editing-ul, traducerile și presa,
dacă se supun directivelor prezentului și nu urmează adevărul potrivit căruia doar stilul – într-un sens mai larg – și
estetica independentă sunt singurele elemente care opresc literatura să iasă
din propriul sistem de semne, respectiv din misiunea ei;
- descifrează rolul unor noi criterii care dăunează mersului
firesc al literaturilor cunoscute și acceptate ca fiind naționale (inclusiv când valorile lor sunt universale) și tind să
strice criterii științifice care dovedesc de decenii exactitate, cunoaștere
profundă a fenomenului literar, obiectivitate, morală indiscutabilă, idealism,
și se aplică în numele armoniei între știință și artă;
- descrie și explică modalitățile
prin care unele cărți / unii autori sunt pedepsite
/ pedepsiți din rațiuni extraliterare, iar alte cărți și / sau autori
(recunoscuți ca oficiali, sau eutori) sunt supraapreciați tot pe baza
unor rațiuni asemănătoare, deseori aceleași;
- transmite informațiile,
judecățiile de valoare și concluziile argumentate, dar și pe cele potențiale,
cu un stil care nu extinde domnia convingerilor,
a diferitelor mișcări și schimbări sociale sau de orice altă natură care ating
echilibrul literaturii și a societății;
- nu vine ca o alternativă anarhistă care vrea să pună
sub semnul îndoielii, sau să atace studiile
sau modalitățile de până acum ale cercetării literare, ci spre a le completa pe
cât este cu putință, în condițiile în care cercetările literare și impactul lor
asupra vieții cetății întâlnesc nenumărate piedici, și din preaplinul teoretic,
și datorită stilului ”uscat” (cu rădăcini și apartenență la științele exacte),
și datorită întoarcerii atenției cititorului spre bunăstarea în principal sau
exclusiv biologică;
- percepe suferința creatoare și
ca pe o neputință a ființei artistice (animalul
metaforizant) de a se ridica la nivelul frumuseții și al armoniei acestei
lumi care, în absența planurilor și
faptelor grăbite (eufemism) ale
omului, este o capodoperă-stare perfectă;
- invită ca metaforele și
detaliile vieții literare să fie ridicate – în mod firesc și când e cazul – la
rangul argumentului științific, nu doar grație profunzimii și cunoștințelor pe
care ele le transmit, ci și pentru menținerea unui echilibru între informațiile
scrise, citite și auzite, ceea ce revigorează actul cercetării științifice;
- aplică unele dintre principiile
literaturii comparate, împletite cu principii ale imagologiei, îndeosebi față
de epocile literare și trăsăturile lor specifice, intenționând ca modernismul
și postmodernismul să fie studiate ca
niște fenomene vii, nu muzeale;
- folosește bibliografia după
principiul: nu cât mai multe cărți /
surse, ci (numai) cărțile / sursele indispensabile;
- îi reamintește cititorului
jertfele celor devotați în numele cărții de-a lungul diferitelor epoci istorice
și literare, fie și de dragul adevărului că suferința
și jertfele pentru idealul-carte (ca un intermediar de neîlocuit între
lumea inițială și ceea ce urmează acestei vieți) selectează esențele timpurilor, unesc epocile, pe baza calității, nu a
istoriei, dându-i uitării ceea ce îi aparține, adică evenimente și / sau
afirmații care se proclamă esențiale, indiscutabile și irepetabile.
În temeiul ”metodei” cărții stau empatia, inspirația și metafora. Din
această cauză, unele mesaje științifice pot părea prea literare sau artistice,
dar nu permit să fie contrazise de alte date, de la care, în fapt, le desparte
doar modalitatea de exprimare. La prima lectură, aceasta poate crea impresia că
interdisciplinaritatea nu depășește granițele unei altoiri eclectice de
detalii, dar concepția piramidală căreia se supun detaliile spre a plămădi
întregul, îl va ajuta pe cititor să trăiască
și să cunoască tot procesul prin care selecția, asimilarea și exprimarea
fărâmelor se transformă într-o carte care iese și-și capătă identitate din
orice împletire de detalii provenind din discipline care, în esență și în
mijloace, se exclud una pe alta.
2. Content & topics
În loc de
plural [Hormonul împotriva
neuronului. Exil comparat. Limba – casă a
ființei, dar mai ales ființa – casă a Limbii. Bunăstarea biologică – o
dimensiune a anonimatului. Structura: cristal
și piramidă, sau știință în literatură și viceversa. Metafora – mijloc
esențial în cercetarea literaturii.]
I. Din
granițele prezentului la prezentul fără granițe [Succint
despre granițe, constrângeri și exil(uri) în literele albaneze. Un scriitor autentic nu are trup. Outism-ul, sau prezentul împotriva
perenului.]
II. Spațiul încă ținut ostatic [Ex Oriente lux. Acolo unde se mănâncă mai bine și acolo unde se suferă mai frumos. Suferința scoate numele
din număr. Un nou Veac, sau doar alți o sută de ani... Cacofoniile spirituale,
sau limbajul încremenit al egocentrismului în Butoiul cu Metafore.]
III. Uni-versum [Răsplata din și în metafore. O altă imagine a
fratricidului. Omorâm înainte a ne naște.]
IV. O gramatică a exilului – în două limbi ”străine” [Materia
literară ca dovadă științifică. Ghilimelele materiei literare le pune istoria;
ghilimelele materiei istorice – arta scrisului. Exilul nu este o boală, dar nici nu se vindecă vreodată.]
V. Oglindă dulbă [Două limbi, două
literaturi, aceeași graniță. Literatura ca extindere a inimii. Mahalalele lumii
– lumile Mahalalei. Sistemele și inima, sau Ideologie și Iudologie.]
VI. Limba
tărâmurilor, tărâmurile Limbii [Literatura, limbile, eul scriitorului.
Experiența personală a scrierii în două limbi. Mutarea scriitorului: între
gonire și trimitere. Un autor în două vieți – două vieți într-un autor. Grupa ”Limbi străvechi – Literaturi noi”. Bidentity. Colțul în Geometria
Superioară.]
VII. Presspektiva
[Europa de vis și visul de Europa. Unitate în imunitate.
Târgul cărții spre o carte pentru târg. Când eufemismul ucide empatia. Topos și Tropos. Solatius vanitatum, sau
generația Nickname & Like.]
În
loc de singular [Istoria cernelii – înnecată în
sânge. Istoria sângelui – răscumpărată prin cerneală. Harta și istoria
subculturii. Selfie / Selfish /
Selfishing. Futurologie, umanism, turism. Sfârșitul lumii în virtualitate
și viceversa. Stilul – alter-ego al textului și dimensiune a veridicității. “Apocalipsa
a fost scrisă ca să nu se întâmple”.]
Fragment
În epoca actuală – care poate fi
denumită și a războiului multilateral al
hormonului împotriva neuronului și al
trupului împotriva cărții – literatura pare să fi pierdut scopul și puterea
de a alege și ocroti esențe care merită să nu fie uitate și care învață ființa
umană cum să nu iasă din propriul sistem de semne. Libertatea de expresie,
sprijinită pe drepturile omului, se extinde la suprafață și pierde în
profunzime, stricând calitatea vieții, sau, cel puțin ținând-o între limitele
supraviețuirii și ale bunăstării biologice. Surplusul informațiilor auxiliare a
creat deja convingerea că această
perioadă este cea mai importantă din istoria omenirii și, grație
descoperirilor, evoluțiilor, catastrofelor, amestecării raselor și a
culturilor, va rămâne hotărâtoare și nu va fi uitată”.
* În sensul: absoarbe informații din cât mai multe surse
credibile, selectează nepărtinitor esențele și le rânduiește într-un mod care
poate trezi la cititor și întrebări, și dorințe, și nevoia de alte cercetări.
** Autorul
sloganului și Copyright A. Kycyku