 |
| Photo & Copyright: A.-Ch. Kyçyku, Paris 2011 |
Abstract
În principiu, exilul, indiferent de motive, este părăsirea unui spațiu și mutarea în altul, unde nu întotdeauna este loc și nici timp, mai ales în lipsa unei culturi cât de cât acceptabile. Altfel, exilantul nu va putea ieși din starea cărnii vorbitoare și nu se va regăsi în noua sa existență, pierzându-și treptat și esențele spațiului originar.
Cuvinte-cheie
Exil, emigrație comparată, cultură, exod, originalitate, ospitalitate, pragmatism, religie.
Carte și cetățenie
O
întâmplare la prima vedere doar ridicolă și absurdă, greu de crezut chiar și în
stare de ebrietate sau în exces de poezie, m-a ajutat să lansez sintagma ”Emigrație comparată”. Ramură a
imagologiei și a semioticii, în condițiile actuale, ea poate avea un viitor mai
aparte, adică să-i folosească mai mult trecutului, decât prezentului. După ce a
cumpărat una din cărțile mele virtuale în limba albaneză, o tânără care –
conform datelor afișate – nu știe decât engleza, probabil formată să creadă că
pe planeta asta există doar o singură limbă, s-a străduit să-mi citească cartea
și a ajuns la concluzia că autorul scrie
într-o engleză îngrozitor de săracă, iar cartea este cea mai proastă posibilă, un ”catastrophic disaster”.
E
adevărat că cititorii acestor decenii au o ignoranță care nu este digerată nici
măcar de literatură sau de anecdotic, încât nu lipsesc cazurile în care autorul
se întreabă cu toată gravitatea: Care
dintre noi s-a născut în zadar și / sau Care
dintre noi într-adevăr s-a născut?! Cititorii care confundă dreptul
înnăscut de a fi cetățean cu suferința de a fi cult, mereu îmi amintesc de acea
gașcă de tineri – tot dintr-o carte scrisă în albaneză și citită în nu știu ce
limbă – care se întrebau mirați: ”Dar noi
șurubelnițe avem – de ce nu putem desface niște metafore?!” Tragismul
situației cred că spulberă orice plăcerea orgolioasă chiar și la autorii
începători. Evidența ne transmite fără nicio metaforă faptul că mase imense de
cititori-cetățeni, convinși că se află undeva-cândva, nu realizează că au fost
absorbiți de un spațiu care poate fi denumit ”Surghiun în virtual”.
